miercuri, 30 octombrie 2013
Morala;Comentariu. Doar o parere
Reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli, cu privire la bine si la rau, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morala sunt creatia societati sau grupurilor sociale. Morala este un ansamblu de norme izvorate din 18518l114s experienta societati pe parcursul dezvoltarii sale, in stransa legatura, tot o data, cu gradul de cultura, civilizatie, avutie si chiar influenta asupra comunitati, determinand tot o data conceptul despre bine si rau. Normele de morala indica conduita oamenilor in societate si familie indica consecintele nerespectari acestora si sanctiunile morale si punitive. Mediul social in speta institutiile grupurile sociale, familia, reactioneaza la faptele imorale si sunt un reflex al consecintei imoralitati prin oprobiul public si prin sanctiuni de constrangere fizica. Morala si dreptul au influentat gandirea in antichitate (Roma si Grecia Antica). Fiind gandiri usor diferite, Grecia antica nu face o delimitare stricta intre cele doua norme sociale. Roma antica perfectioneaza sistemul juridic, mai laborios, tinand cont si de de forma de guvernamant si experienta. In elaborarea doctrinei juridice s-au intampinat greutati in a delimita dreptul de etic. Astfel dupa unele conceptii cele doua sfere ale dreptului si moralei ar coincide, sau dreptul; ar avea, radacinile in morala. O alta grupa de autori, exclud legatura dintre cele doua considerand ca cercetarea dreptului si eleborarea lui, trebuie ferit de influentele moralei. Trebuie tinut cont ca sfera moralei este mai variata decat cea a dreptului. Dreptul fiind de sine mult mai pragmatic, avand caracter tehnic dar cuprinzand aprecieri de ordin moral. Normele morale sunt de regula nescrise si nu sunt in mod obligatoriu cuprinse in acte. Normele de drept in schimb imbraca forme oficiale de stat. Normele morale nu sunt acte oficiale ce trebuie respectate si nu sunt garantate de forta coercitiva a statului ci de factori sociali, opinie publica si gupuri sociale si se transmite in general prin educatie.
marți, 29 octombrie 2013
Cat de mult conteaza parerea celorlalti?
Depinde foarte mult de cat de influetabila esti ca fire.Si chiar daca crezi ca nu te influenteaza cu nimic parerea altora,te poti insela,pe principiul ca traiesti inconjurat de oameni si automat si de parerile lor ce se pot strecura,chiar fara voia ta in subconstientul tau,macinandu-l.Imaginea pe care o creezi in mintea celorlalti,cred ca cel mai bine,trebuie sa fie cea pe care o ai si in mintea ta:adica asa cum te sti tu.E dificil sa fii dual.Eu aleg sa fiu pt mine si pt ceilalti la fel incercand sa las mereu loc de "buna ziua".
miercuri, 25 septembrie 2013
Argumente contra proiectului minier Rosia Montana
Proiectul minier RMGC de la Roșia Montană ne privește pe TOȚI românii, nu doar pe cei din zonă, din cel puțin două considerente: pe de o parte pentru că este vorba de o avere imensă în aur, argint și alte metale prețioase(chiar mai valoroase decât aurul) – care se încearcă a fi furată subtil, iar pe de altă parte, pentru că o poluare cu cianură, din urma unui accident ecologic se împrăștie pe o zonă foarte foarte mare, poluând apa potabilă, culturile agricole, având efecte dezastruase asupra mediului, de care toți suntem dependenți.
Dacă o să cautați pe internet, pe google de exemplu ”argumente contra proiectului rosia montana” veți observa că sunt o grămadă de articole pe tema asta, unele cu argumente logice, altele părtinitoare etc. Eu deja mi-am format o părere solidă legat de proiectul de la Roșia Montană. Sunt împotriva lui. Importat este ca toată lumea să-și formeze o părere și să-și aleaga tabăra: fie CONTRA proiectului minier de la Roșia Montană, fie PENTRU dezvoltarea proiectului minier de la Roșia Montană. Întâi trebuie să ne stabilim tabăra, iar dacă ne-am convins că proiectul este un dezastru și o furăciune maximă, atunci trebuie să ajutăm cum putem pentru a îl opri. Există desigur și varianta ”mi-e indiferent”, însă cât de egoist și ignorant te face o astfel de abordare? Destul…
Mai multe informații și moduri în care putem contribui fiecare dintre noi, găsiți pe siteul Asociației Alburnus Maior (rosiamontana.org) , care luptă de peste 10 ani pentru salvarea Roșiei Montane și a României prin stoparea acestui proiect criminal.
RMGC și Gabriel Resources sunt ”ăia răi” :). Siteul lor principal din România AICI, dar ”lucrează” pe mult mai multe siteuri și colaborează cu alte multe siteuri pentru reclamă pe față sau ascunsă.
Atenție: Argumente PRO exploatarea minieră și pentru susținerea proiectului RMGC sunt FALSE argumente. Nu trebuie pus botul la toate chestiile care ni se par ”de bine”. Foarte multe din promisiunile celor care vor să demareze proiectul sunt fie minciuni, fie sunt exagerări (MULTE locuri de muncă vor asigura, MULȚI copaci vor planta, MULTE case vor construi, MULȚI bani vom primi, bla bla bla). Și chiar dacă ar fi valabile toate argumentele lor, nu ar fi la fel de puternice ca motivele pentru care trebuie oprit acest proiect. O regulă de bază în orice proiect sau inițiativă a unei companii sau a administrației publice este căavantajele trebuie să fie mai mari și mai importante decât dezavantajele. În cazul Roșia Montană această regulă nu se respectă.
Citiți în continuare o serie de argumente CONTRA și precizări importante, pe care le-am creat/copiat/sintetizat din multe articole pe această temă, găsite pe internet (mai multe detalii despre fiecare puteți găsi pe google):
1. Cei de la Gabriel Resources vor să dezvolte proiectul de la Roșia Montană pentru BANI, nu îi interesează altceva. Să nu ne îmbătăm cu apă rece că ne vor nouă binele. Să fim serioși! Sunt o companie ca oricare alta, interesată de profit. Nimic mai mult. Și ne putem da seama cât de mulți bani vor câștiga de pe urma acestui proiect, gândindu-ne un pic la două lucruri:
a.îndârjirea și insistența de a da drumul acestui proiect timp de 15 ani, din momentul în care au manifestat pentru prima oară interesul pentru exploatarea minieră (1996) și
b.sumele de bani DEJA investite/cheltuite pentru demararea proiectului în:
- studii, anchete, obținere de avize, acorduri etc
- angajați
- demolări și alte activități la nivel local, diferite construcții/infrastructură la nivel local (praf în ochi),
- campanii publicitare foarte foarte scumpe,
- mită pentru oameni politici de la nivel central și local (dacă nu suntem tâmpiți, nu sunt necesare dovezi palpabile ca să ne dăm seama că unii oameni politici, în frunte cu Traian Băsescu, au interese bănești legate de proiectul RMGC de la Roșia Montană),
- postaci (comentatori online plătiți) etc
2.Mârșăvia și corupția oamenilor politici este reflectată foarte clar de simplul fapt că guvernele, administrațiile centrale și locale, diferiți oameni politici perindați pe la conducerea țării de-a lungul timpului, au stat la discuții cu cei de la Gabriel Resources (RMGC) pentru dezvoltarea unui proiect (indiferent care ar fi el), deși această companie (RMGC), nici măcar astăzi (21 feb 2012) NU DEȚINE ÎN PROPRIETATE ÎNTREAGA SUPRAFAȚĂ DE TEREN NECESARĂ DEZVOLTĂRII PROIECTULUI. Primul lucru pe care ți-l cere toată lumea când vrei să dezvolți un proiect într-o anumită zonă, este dacă ai la dispoziție sau nu terenul necesar proiectului respectiv. Fie în proprietate privată, fie prin asociere, parteneriat etc. Compania RMGC nu a avut niciodată întreaga suprafață de teren necesară, și nu o are nici astăzi. Cu toate acestea, statul, administrația, oamenii politici iau în considerare acest proiect, dau acorduri, avize, îl promovează etc. De ce oare? De asemenea, secretizarea contractelor cu cei de la RMGC timp de peste 10 ani, lipsa dezbaterilor publice reale pe această temă etc, subliniază nivelul corupției din România.
3. Atunci când o companie vrea să vândă un produs sau serviciu BUN pentru client, nu are nevoie aproape deloc de reclamă, pentru că simpla calitate a produsului/serviciului va convinge cumpărătorul. Reclama este folosită de cele mai multe ori atunci când vrei să prostești, să fraierești și să manipulezi clientul, atunci când vrei să-i dai țeapă. Este exact cazul companiei Gabriel Resources care are una dintre cele mai agresive campanii publicitare manipulatorii pe care le-a văzut România vreodată, și care durează de ani de zile la televizor, pe internet, prin ziare etc, campanie prin care cei de la RMGC încearcă să prostească românii (și reușesc), făcându-i să creadă că într-adevăr vom câștiga mulți bani ca stat, că într-adevăr vor rezolva poluarea din zonă, că într-adevăr vor rezolva șomajul și vor oferi multe locuri de muncă oamenilor din zona Roșia Montană, bazându-se pe faptul că sunt puțini cei care vor fi cu adevărat interesați și vor căuta pe net să se documenteze mai bine. Toate promisiunile lor sunt niște prostii… Dacă oamenii ar avea timp și chef să citească pe net, ar vedea acest lucru.
4. Proiectul RMGC distruge o parte din galeriile romane vechi de 2000 de ani(vestigii cu valoare istorică și culturală inestimabilă) care pot fi valorificate turistic foarte profitabil. De asemenea, zona poate fi încadrată ca sit UNESCO (dacă se dorește de către cei care ne conduc), crescând astfel numărul de turiști care ar veni în acea regiune. Dacă proiectul RMGC va fi dezvoltat, în zona Roșia Montană, pe lângă distrugerea, nivelarea a 4 dealuri, va apărea un IMENS LAC CU CIANURI. Nimeni nu va mai veni să viziteze nimic în jurul unui lac cu cianuri.
5.“Declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu modial sub protecția UNESCO (lucru realizabil!) ar mări atractivitatea turistică și ar putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetărilor arheologice”. (Acad. Ionel Haiduc)
6. Numărul locurilor de muncă ce vor fi create prin proiectul de la Roșia Montană este mult umflat de către RMGC. De fapt vor fi asigurate mai puține locuri de muncă, iar foarte multe dintre ele NU vor fi ocupate de către localnici, din lipsa competențelor. Rezolvarea șomajului din zon Roșia Montană, este un fals argument PRO adus de cei de la RMGC. Ce vor face locuitorii din Roșia Montană DUPĂ închiderea minei? Proiectul RMGC nu oferă o soluție sustenabilă pentru somajul și sărăcia din zonă, și oricum nu asigură decât puține locuri de muncă pentru localnicii care apar în reclamele manipulatorii de la TV. (detalii despre numărul real al locurilor de muncă asigurate de proiectul RMGC găsiţi AICI; o variantă alternativă pentru rezolvarea şomajului din zonă găsiţi AICI)
7. Statul român va câștiga de fapt mai puțin decât prezintă cei de la RMGC, mai ales dacă ne gândim că România participă financiar atât în perioada de demarare a proiectului cât și la sfârșitul lui, când va fi obligat să asigure întreținerea (foarte costisitoare) a imensului lac cu cianuri, timp de zeci de ani.
8. O biodiversitate puternică (floră, faună, peisaje) și importanța ecologică a zonei Roșia Montană EXISTĂ, și nu sunt de trecut cu vederea, așa cum fac cei de la RMGC.
9. Proiectul RMGC dă impresia că va rezolva toată poluarea care există în zonă. În realitate nu este deloc așa, ei se vor ocupa (cel puțin teoretic) doar de suprafața pe care vor desfășura proiectul. Atât! Compania RMGC prezintă mai ales prin imagini și filme un ”dezastru ecologic” care există deja la Roșia Montană, referindu-se la poluarea apelor curgătoare (râurile acelea urât colorate). Pe lângă faptul că nu se vor ocupa de toate aceste ape curgătoare urât colorate din zonă, este important de precizat aici și faptul că din punct de vedere al poluării apei contează pe lângă apele de suprafață (râuri, lacuri), și apele subterane, dar și apele pluviale (ploi). Lacul cu cianură care se va crea prin proiectul Roșia Montană și barajul care îl va ține nu vor fi perfect impermeabile, cianura va afecta atât apele de suprafață, prin scurgeri de suprafață, atât apele subterane, prin infiltrații ale cianurii în sol, cât și apele din ploi și terenurile din zonă, prin evaporația cianurilor la suprafața lacului. Compania RMGC susține că lacul cu cianuri va fi impermeabil și nu vor exista scurgeri de substanțe toxice. Însă NU există niște date clare legat de poluarea din prezent a apelor din zonă (râuri, ape subterane, fântâni etc). Astfel, NU VOM PUTEA ȘTI DACĂ S-A POLUAT, CÂT S-A POLUAT, pentru că nu avem niște date anterioare cu care să comparăm.
10. Proiectul va consuma cantități foarte mari de apă potabilă (resursă naturală finită, epuizabilă, din ce în ce mai rară și mai valoroasă la nivel planetar. În unele zone cu exploatări miniere pe bază de cianură, comunitatea locală este privată de apă potabilă pentru ca mina să-și continue activitatea.
11. Riscul unui accident ecologic, prin poluare cu cianuri va exista întotdeauna, indiferent ce promit cei care administrează minele. România a mai trecut prin așa ceva în 2000, dezastrul pornind de la Baia Mare. Toți investitorii, administratorii proiectele care au dus la dezastre ecologice de-a lungul timpului, dar TOȚI, au promis anterior că totul este în regulă și nimic rău nu se va întâmpla. La fel promit și cei de la RMGC. Despre alt dezastru asemănător în România, la Certej, citiţi AICI.
12. Este mai puțin importantă concentrația de cianură care va exista în lacul de decantare de la Roșia Montană dacă proiectul se va dezvolta. Mai importantă este CANTITATEA de cianură care va fi folosită în total, și anume 12.000 de tone anual (la nivelul întregii UE se folosesc în prezent 1000 de tone pe an).
13. Proiectul RMGC împiedică dezvoltarea zonei din punct de vedere turistic și al agriculturii.
14. Proiectul RMGC va distruge 250ha de pădure.
15. Casele și celelalte clădiri din Roșia Montană (inclusiv cele de patrimoniu) (inclusiv cele construite sau consolidate de RMGC) vor fi afectate/distruse de exploziile din timpul exploatării miniere, la fel cum s-a întâmplat și în cazul altor exploatări miniere din lume, unde au activat de asemenea companii miniere provenite din țări ”respectabile” gen Canada.
16. Cantitatea de aur estimată chiar de cei de la RMGC este mică, comparativ cu alte proiecte de minerit de pe glob – doar 1.46 g de aur la tona de rocă extrasă. De comparat cu 2,98 g (mina Martha), 4,12 g (mina Carlés), 5,62 g (mina El Valle) etc.
17. Cantitatea mică de aur preconziată la Roșia Montană, și disperarea celor de la RMGC să dezvolte totuși acest proiect, susțin perfect ideea că mint cu neruşinare, sau că de fapt pe ei nu-i interesează în primul rând aurul, ci celelalte metalele rare existene în zonă, care sunt mai valoroase decât aurul, și despre care cei de la RMGC nu prea pomenesc nimic, sau spun că există în cantități foarte mici, neglijabile. Unele studii arată că situația nu este deloc așa. Detalii AICI.
18. Dacă proiectul de la Roșia Montană se va dezvolta, România va rămâne FĂRĂ acele cantități de AUR, ARGINT și alte METALE RARE. Beneficiile economice teoretice ale statului român (de 4 mld euro conform celor de la RMGC) nu vor fi niciodată simțite de către populație, pentru că România este plină de corupție, și deci cel puțin banii care intră la bugetul statului, în principiu se fură. Motiv pentru care ar trebui ca zăcămintele de la Roșia Montană și alte astfel de zăcăminte importante să fie exploatate doar în momentul în care vom avea la conducerea țării niște oameni de bună credință.
joi, 15 august 2013
Soarta fotbalului in viitor?
Nu de putine ori m-am intrebat incotro o ia fotbalul din zilele noastre. Cunoastem cu totii ascensiunea fulminanta a sportului rege din ultimii ani. Totul se uita prea usor. Uitam ce traditii trebuie respectate, uitam ca fotbalul nu a ajuns sa fie asa de iubit datorita banilor, uitam ca fotbalul a fost inventat pentru cei care vor sa aiba o duminica mai frumoasa.
Stiti ce anume ma sperie cel mai mult in privinta viitorului? Ca fotbalul o sa-si piarda si putinul farmec pe care il mai are. Oricat ar incerca iubitorii fotbalului romantic sa mentina in viata legendele, nu pare sa mai fie mult pana cand se va uita complet de ce fotbalul a facut parte din copilaria a milioane de oameni. Totul se desfasoara prea repede.
Dar voi, cei care obisnuiti sa treceti pe aici pentru a-mi citi aiurelile, cum vedeti soarta fotbalului in viitor? Ati pastra fotbalul la stadiul de acum sau ati merge pe ideea ca acest sport mai trebuie sa evolueze?
miercuri, 5 iunie 2013
LEGILE VIETII
"Atunci cind ai nevoie sa descui o usa, cu mainile ocupate de zece pungi mari si grele... cheia se va afla in buzunarul opus mainii pe care cu greu ti-ai eliberat-o". ( Legea 'tuipastelemasiidecheie )
"singura data cand poarta se inchide singura e atunci cind ai lasat
cheile pe dinauntru". (Legea Degeabasuni)
"cind ai miinile pline de unsoare incepe sa te gidile nasul".. (Legea Nasuvreauntura)
"cind ti se pare ca totul merge foarte bine... e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important...". ( Legea Imitragpalme)
"daca reusesti sa-ti pastrezi calmul cind toti din jurul tau sint disperati... e pentru ca nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei". (Legea Inca n-a picat moneda )
"problemele nu se creeaza, nici nu se rezolva, ele doar se transforma!". (Legea Astanueviata)
"vei ajunge fugarind la telefon exact cit sa mai auzi cum cineva inchide receptorul". ( Legea ghicicineafost )
"Mereu sunt doua filme bune pe doua programe diferite la televizor....dar mereu la aceasi ora". (Legea Isibatjocdenoi)
"Probabilitatea de a te pata in timpul mesei creste direct proportional cu necesitatea de a-ti pastra haina curata! (Legea numaiflescai)
"orice corp omenesc scufundat intr-o cada facand o baie relaxanta cu spuma face sa sune telefonul!". (Legea Cinedracusunaloraasta)
"viteza vintului creste direct proportional cu pretul coafurii recent facute!". (Legea Chelulnuseagita)
"daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult.... Nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect!". (Legea Sa-mibagpiciorul)
"Mereu cind ajungi punctual nu va fi nimeni sa te vada, dar cind intirzii doar 5 minute... vor fi toti deja prezenti ... si toti se vor uita la ceas si vor clatina din cap!(Legea N-amaripilapicioare
"singura data cand poarta se inchide singura e atunci cind ai lasat
cheile pe dinauntru". (Legea Degeabasuni)
"cind ai miinile pline de unsoare incepe sa te gidile nasul".. (Legea Nasuvreauntura)
"cind ti se pare ca totul merge foarte bine... e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important...". ( Legea Imitragpalme)
"daca reusesti sa-ti pastrezi calmul cind toti din jurul tau sint disperati... e pentru ca nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei". (Legea Inca n-a picat moneda )
"problemele nu se creeaza, nici nu se rezolva, ele doar se transforma!". (Legea Astanueviata)
"vei ajunge fugarind la telefon exact cit sa mai auzi cum cineva inchide receptorul". ( Legea ghicicineafost )
"Mereu sunt doua filme bune pe doua programe diferite la televizor....dar mereu la aceasi ora". (Legea Isibatjocdenoi)
"Probabilitatea de a te pata in timpul mesei creste direct proportional cu necesitatea de a-ti pastra haina curata! (Legea numaiflescai)
"orice corp omenesc scufundat intr-o cada facand o baie relaxanta cu spuma face sa sune telefonul!". (Legea Cinedracusunaloraasta)
"viteza vintului creste direct proportional cu pretul coafurii recent facute!". (Legea Chelulnuseagita)
"daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult.... Nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect!". (Legea Sa-mibagpiciorul)
"Mereu cind ajungi punctual nu va fi nimeni sa te vada, dar cind intirzii doar 5 minute... vor fi toti deja prezenti ... si toti se vor uita la ceas si vor clatina din cap!(Legea N-amaripilapicioare
joi, 23 mai 2013
Am revenit :)
Daca si tu te confrunti cu o astfel de situatie afla ce trebuie sa faci?
“Era tot ce mai rămăsese dintr-un trecut a cărui nimicire nu ajungea să se consume, deoarece continua să se nimicească indefinit, consumându-se pe dinăuntru, sfârşindu-se în fiecare clipă, dar neajungând niciodată să se sfârşească pe deplin.”
Tinand cont ca inca mai am cititori chiar si dupa o mare pauza....am hotarat sa revin cu cateva postari si pe blog.Sincer va spun nu stiu daca voi avea timp sa postez zilnic pe blog.....dar cel putin odata sau de doua ori pe saptamana sigur voi posta.
Acum pentru cititorii care nu m-au urmarit pe Facebook voi posta o povestioare despre saracie si bogatie care mie mi-a placut foarte mult.Fiti cu ochii pe blog pentru ca voi reveni cu articolele mult asteptate :) O zi buna
Un tata bogat, dorind ca fiul sau sa stie ce inseamna sa fii sarac, l-a dus sa petreaca cateva zile la o familie de tarani. Fiul a stat trei zile si trei nopti la tara. Revenind la oras, in automobil, tatal l-a intrebat: Ei, ce zici de experienta avuta? Bine, ii raspunse fiul putin rezervat.
Ai invatat ceva, insista tatal?
" Tata, a fost o experienta foarte buna. Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg, noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna, noi avem o veranda si o gradina frumoasa, iar ei au padurea intreaga.
Noi folosim microundele, ceea ce mananca ei are gustul focului lent. Pentru a ne proteja, traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc cu usile ca si deschise, protejati de prietenia vecinilor. Traim conectati la telefonul mobil, calculator, televizor. Ei sunt conectati la viata, cer, soare, apa, verdele, campului, animale, la umbra, la familia lor. Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau.
. Ne preocupam pentru a avea, a avea si iar a avea. De fiecare data mai mult. In loc ca singura preocupare sa fie “a fi”.
Va pup si o zi buna ;)
“Era tot ce mai rămăsese dintr-un trecut a cărui nimicire nu ajungea să se consume, deoarece continua să se nimicească indefinit, consumându-se pe dinăuntru, sfârşindu-se în fiecare clipă, dar neajungând niciodată să se sfârşească pe deplin.”
Tinand cont ca inca mai am cititori chiar si dupa o mare pauza....am hotarat sa revin cu cateva postari si pe blog.Sincer va spun nu stiu daca voi avea timp sa postez zilnic pe blog.....dar cel putin odata sau de doua ori pe saptamana sigur voi posta.
Acum pentru cititorii care nu m-au urmarit pe Facebook voi posta o povestioare despre saracie si bogatie care mie mi-a placut foarte mult.Fiti cu ochii pe blog pentru ca voi reveni cu articolele mult asteptate :) O zi buna
Un tata bogat, dorind ca fiul sau sa stie ce inseamna sa fii sarac, l-a dus sa petreaca cateva zile la o familie de tarani. Fiul a stat trei zile si trei nopti la tara. Revenind la oras, in automobil, tatal l-a intrebat: Ei, ce zici de experienta avuta? Bine, ii raspunse fiul putin rezervat.
Ai invatat ceva, insista tatal?
" Tata, a fost o experienta foarte buna. Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg, noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna, noi avem o veranda si o gradina frumoasa, iar ei au padurea intreaga.
Noi folosim microundele, ceea ce mananca ei are gustul focului lent. Pentru a ne proteja, traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc cu usile ca si deschise, protejati de prietenia vecinilor. Traim conectati la telefonul mobil, calculator, televizor. Ei sunt conectati la viata, cer, soare, apa, verdele, campului, animale, la umbra, la familia lor. Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau.
. Ne preocupam pentru a avea, a avea si iar a avea. De fiecare data mai mult. In loc ca singura preocupare sa fie “a fi”.
Va pup si o zi buna ;)
marți, 26 martie 2013
Oceanul de Bosinceanu Stelian
In bataia vantului adie mladios oceanul cel cristalin ca un safir.
Lovindu-se usor de peretii rocilor oceanul cel vioi isi incepe activitatea intr-o zona mirifica care starneste imaginatia tuturor.Privelistea ca un basm din povesti in care totul pare ireal,dar odata cu atingerea stropirol te trezesti si iti dai seama ca este real si estea ceea ce ne ofera pamantul.
Bogatia imaginabila a pamantului se inglobeaza in acest peisaj alaturi de animalele salbatice care isi duc veacul intr-o armonie perfecta.
Lovindu-se usor de peretii rocilor oceanul cel vioi isi incepe activitatea intr-o zona mirifica care starneste imaginatia tuturor.Privelistea ca un basm din povesti in care totul pare ireal,dar odata cu atingerea stropirol te trezesti si iti dai seama ca este real si estea ceea ce ne ofera pamantul.
Bogatia imaginabila a pamantului se inglobeaza in acest peisaj alaturi de animalele salbatice care isi duc veacul intr-o armonie perfecta.
joi, 28 februarie 2013
1.000 Afisari de Pagina!!!!
Va multumesc ca mi-ati urmarit blogul sau doar ati dat de el la intamplare.Oricum va multumesc :).
marți, 26 februarie 2013
Topul celor mai frumoase catedrale gotice din lume
Departe de presupunerile pe care le fac unii turişti “mai puţin iniţiaţi”, catedrale gotice nu sunt construcţii religioase a vechilor goţi, ci nişte catedrale creştine construite în arhitectura numită la un moment dat în istorie, gotică. Pe scurt la fel cum vandalism nu are nimic de a face cu vandalii, arhitectura gotică nu are nimic de a face cu goţi. În fond este un stil de arhitectura care s-a dezvoltat în Franţa, din stilul romanic, în secolul al 12-lea, şi a fost pur şi simplu cunoscut în epocă sub numele de “stil francez”. Arhitectura gotică s-a răspândit în toată Europa de Vest şi a continuat să evolueze până în secolul al 16-lea, înainte de a fi inclusă în arta Renasterii. În acest timp a căpătat numele de “Gotic”, mai degrabă ca o poreclă, ce desemna un lucru învechit, barbar.
Stilul gotic subliniază verticalitatea şi lumina. Acest aspect a fost realizat prin dezvoltarea unor anumite caracteristici arhitecturale, cum ar fi coloanele grupate, bolţi cu nervuri de zbor şi contraforturi. Deşi arhitectura gotică este prezentă în multe castele, palate şi reşedinţe ale unor organe ale statului, catedrale gotice întruchipează adevărata frumuseţe a acestui stil arhitectural. Am ales din multitudinea de locaşe de cult construite în acest stil 10 edificii cu adevărat spectaculoase care merită a fi văzute.
10. Catedrala Sfântul Stefan din Viena
Catedrala Sfântului Ştefan (Stephansdom), situată în inima Vienei, a supravieţuit multor războie şi asedii, fiind azi unul dintre simbolurile cele mai preţuite ale oraşului. Vienezii îţi vorbesc despre ea ca un simbolul libertăţii. Catedrala gotică se află pe ruinele a două biserici mult mai vechi. Cel care a început construcţia edificiului a fost Rudolf al-IV-lea, Duce de Austria, în secolul al XIV-lea. Caracteristica principală, cea care o evidenţiază de departe între celelalte locaşuri gotice, este acoperişul care are fainaţă în formă de diamant. Acesta a fost adăugat în 1952.
9 Catedrala din Burgos
Catedrala Burgos , din oraşul spaniol cu acelaşi nume, este un locaş medieval dedicat Fecioarei Maria. Este o catedrală renumită pentru dimensiunile sale şi arhitectura unică. Construcţia Catedralei din Burgos a început în 1221 şi după o pauză lungă de aproape 200 de ani, a fost finalizată în 1567. În 1919, catedrala a devenit locul de înmormântare a celebrului erou al Reconquistei spaniole, Rodrigo Diaz de Vivar (“El Cid”), şi soţiei sale Doña Jimena.
8. Catedrala din Reims
Catedrala din Reims a fost biserica în care au avut loc cele mai multe încoronări ale monarhilor francezi. Biserica a fost construită pe locul bazilicii în care se crede că primul rege franc, Clovis, a fost botezat creştin de către Sfântul Remi, episcopul de Reims, în anul 496. Catedrala a fost finalizată spre sfârşitul secolului al XIII-lea, iar frontul de vest a fost adăugat în secolul al XIV-lea.
7. Catedrala din Milano
O catedrală excepţional de mare şi de frumos construită în stilul arhitectural gotic se găseşte în piaţa principală din Milano. Domul din Milano (Duomo di Milano) este una dintre cele mai faimoase clădiri din Europa, dar şi una dintre cele mai mari catedrale gotice din lume. Construcţia a început în anul 1386, în timpul Arhiepiscopul Antonio da Saluzzo, într-un stil gotic târziu. A fost nevoie de cinci secole pentru a finaliza această celebră catedrală.
6. Catedrala din Sevilla
Construit pe locul unde odinioară era marea moschea Almohad, catedrala medievală din Sevilla a fost construită pentru a demonstra puterea şi bogăţia noilor cuceritori după Reconquista. La momentul finalizării sale în secolul al XVI-lea, aceasta era cea mai mare catedrală din lume, luând locul Sfintei Sofii din Constantinopol, transformată în acea perioadă în moschee. Acesta este încă cea mai mare catedrală gotică şi a treia cea mai mare biserică din lume. Constructorii au folosit unele coloane şi elemente de la moschee. Cel mai faimos element “recuperat” este Giralda, un minaret transformat într-un turn clopotniţă.
5. York Minster
Una dintre cele mai mari catedrale gotice două din nordul Europei (alături de Catedrala din Köln, din Germania), York Minster domina orizontul anticului oraş York. Biserica York Minster include toate etapele majore de dezvoltare a stilului arhitectural gotic din Anglia. Clădirea actuală a fost început în anul 1230 şi finalizată abia în 1472. “Marea Fereastră de Est” din interiorul catedralei este cel mai mare vitraliu medieval din lume.
4. Notre Dame de Paris
Notre Dame de Paris este una dintre cele mai frumoase catedrale catolice. Se găseşte în arondismentul al patrulea al Parisului. Începută în 1163 aceasta a fost terminată în jurul anului 1345. Una dintre cele mai faimoase catedrale gotice , Notre Dame cel mai bun exemplu de arhitectură gotică franceză, sculptură şi vitralii. În timpul Revoluţiei Franceze, în 1790, o mare parte din sculpturile sale şi de comori au fost avariate sau distruse. Napoleon Bonaparte a fost încoronat împărat aici, pe 2 decembrie 1804.
3 Catedrala din Cologne
Cu uşurinţă cea mai mare catedrală gotică din Germania, Catedrala din Köln (Kölner Dom) a fost cel mai faimos reper din acest oraş pentru secole. După ce o vreme a fost cea mai înaltă clădire din lume, încă doboară un record – are cea mai mare faţadă. Celebra catedrală se află pe locul unui templu roman din secolul IV, unde ulterior fusese ridicată o biserica de către Maternus, primul episcop creştin din Cologne. Construirea bisericii gotice a început în anul 1248 şi a luat, cu numeroase întreruperi, mai mult de 600 de ani pentru a o finaliza. Acesta a fost ridicată în onoarea sfinţilor Petru şi Maria şi este scaunul episcopal al arhiepiscopului catolic din Köln.
2. Santa Maria del Fiore
Începută în 1296, în stil gotic şi finalizat în 1436, Basilica di Santa Maria del Fiore este situată în frumosul oraş italian Florenţa, fiind simbolul acestei urbe. Exteriorul bazilicii este placat cu panouri de marmură policrome în diferite nuanţe de verde şi roz marginite de alb. Basilica este una dintre cele mai mari biserici din Italia şi, până la epoca modernă, Domul a fost cel mai mare din lume. Chiar şi după ce invenţiile moderne au modificat radical posibilităţile de construcţie, acesta rămâne cel mai mare dom de cărămidă construit vreodată.
. 1.Catedrala din Chartres
Catedrala din Chartres, un mic oraşel în apropiere de Paris, pare aşezată într-un loc care nu se pretează cu măreţia impusă de un asemenea monument. Totuşi acest edificiu are căteva lucruri care o fac o construcţie aparte. În primul rând catedrala din Chartres este unul din cele mai bune exemple ale stilului gotic francez, iar principala sa calitate este faptul că s-a conservat aproape perfect. Majoritatea ferestrelor au vitraliile originale, care din cauza faptului că a fost un oraş mult prea mic pentru evenimente deosebite şi oarecum ferit de zonele de conflict au supravieţit intacte. În privinţa arhitecturii, aceasta este aproape identică cu cea de la finalizarea lucrărilor din secolul XIII, în timp efectuându-se doar câteva modificări minore.
Stilul gotic subliniază verticalitatea şi lumina. Acest aspect a fost realizat prin dezvoltarea unor anumite caracteristici arhitecturale, cum ar fi coloanele grupate, bolţi cu nervuri de zbor şi contraforturi. Deşi arhitectura gotică este prezentă în multe castele, palate şi reşedinţe ale unor organe ale statului, catedrale gotice întruchipează adevărata frumuseţe a acestui stil arhitectural. Am ales din multitudinea de locaşe de cult construite în acest stil 10 edificii cu adevărat spectaculoase care merită a fi văzute.
10. Catedrala Sfântul Stefan din Viena
Catedrala Sfântului Ştefan (Stephansdom), situată în inima Vienei, a supravieţuit multor războie şi asedii, fiind azi unul dintre simbolurile cele mai preţuite ale oraşului. Vienezii îţi vorbesc despre ea ca un simbolul libertăţii. Catedrala gotică se află pe ruinele a două biserici mult mai vechi. Cel care a început construcţia edificiului a fost Rudolf al-IV-lea, Duce de Austria, în secolul al XIV-lea. Caracteristica principală, cea care o evidenţiază de departe între celelalte locaşuri gotice, este acoperişul care are fainaţă în formă de diamant. Acesta a fost adăugat în 1952.
9 Catedrala din Burgos
Catedrala Burgos , din oraşul spaniol cu acelaşi nume, este un locaş medieval dedicat Fecioarei Maria. Este o catedrală renumită pentru dimensiunile sale şi arhitectura unică. Construcţia Catedralei din Burgos a început în 1221 şi după o pauză lungă de aproape 200 de ani, a fost finalizată în 1567. În 1919, catedrala a devenit locul de înmormântare a celebrului erou al Reconquistei spaniole, Rodrigo Diaz de Vivar (“El Cid”), şi soţiei sale Doña Jimena.
8. Catedrala din Reims
Catedrala din Reims a fost biserica în care au avut loc cele mai multe încoronări ale monarhilor francezi. Biserica a fost construită pe locul bazilicii în care se crede că primul rege franc, Clovis, a fost botezat creştin de către Sfântul Remi, episcopul de Reims, în anul 496. Catedrala a fost finalizată spre sfârşitul secolului al XIII-lea, iar frontul de vest a fost adăugat în secolul al XIV-lea.
7. Catedrala din Milano
O catedrală excepţional de mare şi de frumos construită în stilul arhitectural gotic se găseşte în piaţa principală din Milano. Domul din Milano (Duomo di Milano) este una dintre cele mai faimoase clădiri din Europa, dar şi una dintre cele mai mari catedrale gotice din lume. Construcţia a început în anul 1386, în timpul Arhiepiscopul Antonio da Saluzzo, într-un stil gotic târziu. A fost nevoie de cinci secole pentru a finaliza această celebră catedrală.
6. Catedrala din Sevilla
Construit pe locul unde odinioară era marea moschea Almohad, catedrala medievală din Sevilla a fost construită pentru a demonstra puterea şi bogăţia noilor cuceritori după Reconquista. La momentul finalizării sale în secolul al XVI-lea, aceasta era cea mai mare catedrală din lume, luând locul Sfintei Sofii din Constantinopol, transformată în acea perioadă în moschee. Acesta este încă cea mai mare catedrală gotică şi a treia cea mai mare biserică din lume. Constructorii au folosit unele coloane şi elemente de la moschee. Cel mai faimos element “recuperat” este Giralda, un minaret transformat într-un turn clopotniţă.
5. York Minster
Una dintre cele mai mari catedrale gotice două din nordul Europei (alături de Catedrala din Köln, din Germania), York Minster domina orizontul anticului oraş York. Biserica York Minster include toate etapele majore de dezvoltare a stilului arhitectural gotic din Anglia. Clădirea actuală a fost început în anul 1230 şi finalizată abia în 1472. “Marea Fereastră de Est” din interiorul catedralei este cel mai mare vitraliu medieval din lume.
4. Notre Dame de Paris
Notre Dame de Paris este una dintre cele mai frumoase catedrale catolice. Se găseşte în arondismentul al patrulea al Parisului. Începută în 1163 aceasta a fost terminată în jurul anului 1345. Una dintre cele mai faimoase catedrale gotice , Notre Dame cel mai bun exemplu de arhitectură gotică franceză, sculptură şi vitralii. În timpul Revoluţiei Franceze, în 1790, o mare parte din sculpturile sale şi de comori au fost avariate sau distruse. Napoleon Bonaparte a fost încoronat împărat aici, pe 2 decembrie 1804.
3 Catedrala din Cologne
Cu uşurinţă cea mai mare catedrală gotică din Germania, Catedrala din Köln (Kölner Dom) a fost cel mai faimos reper din acest oraş pentru secole. După ce o vreme a fost cea mai înaltă clădire din lume, încă doboară un record – are cea mai mare faţadă. Celebra catedrală se află pe locul unui templu roman din secolul IV, unde ulterior fusese ridicată o biserica de către Maternus, primul episcop creştin din Cologne. Construirea bisericii gotice a început în anul 1248 şi a luat, cu numeroase întreruperi, mai mult de 600 de ani pentru a o finaliza. Acesta a fost ridicată în onoarea sfinţilor Petru şi Maria şi este scaunul episcopal al arhiepiscopului catolic din Köln.
2. Santa Maria del Fiore
Începută în 1296, în stil gotic şi finalizat în 1436, Basilica di Santa Maria del Fiore este situată în frumosul oraş italian Florenţa, fiind simbolul acestei urbe. Exteriorul bazilicii este placat cu panouri de marmură policrome în diferite nuanţe de verde şi roz marginite de alb. Basilica este una dintre cele mai mari biserici din Italia şi, până la epoca modernă, Domul a fost cel mai mare din lume. Chiar şi după ce invenţiile moderne au modificat radical posibilităţile de construcţie, acesta rămâne cel mai mare dom de cărămidă construit vreodată.
. 1.Catedrala din Chartres
Catedrala din Chartres, un mic oraşel în apropiere de Paris, pare aşezată într-un loc care nu se pretează cu măreţia impusă de un asemenea monument. Totuşi acest edificiu are căteva lucruri care o fac o construcţie aparte. În primul rând catedrala din Chartres este unul din cele mai bune exemple ale stilului gotic francez, iar principala sa calitate este faptul că s-a conservat aproape perfect. Majoritatea ferestrelor au vitraliile originale, care din cauza faptului că a fost un oraş mult prea mic pentru evenimente deosebite şi oarecum ferit de zonele de conflict au supravieţit intacte. În privinţa arhitecturii, aceasta este aproape identică cu cea de la finalizarea lucrărilor din secolul XIII, în timp efectuându-se doar câteva modificări minore.
joi, 21 februarie 2013
Auschwitz şi cei şapte pitici
Povestea celor şapte pitici lăutari din satul maramureşean Rozalvea, care au supravieţuit lagărului Auschwitz, continuă să fascineze la zeci de ani de la odioasele experimente la care au fost supuşi de cunoscutul doctor nazist Josef Mengele.
Trupa „Liliput”, compusă din şapte fraţi, toţi pitici, a început să devină cunoscută în anii '30. „Ovicerii”, aşa cum îi numeau vecinii lor pe membrii familiei evreieşti Ovitz, au devenit celebri în întreaga Europă cu spectacolele lor de varietăţi, ajungând chiar să cânte pentru Regele Carol al II-lea.
După ocuparea Transilvaniei de hortişti, membrii trupei „Liliput” ştiau la ce să se aştepte, având în vedere descendenţa lor evreiască, aşa că şi-au ascuns toate bunurile într-o groapă pe care au săpat-o sub maşina lor.
Auschwitz şi cei şapte pitici
Fraţii Ovitz, cinci fete şi doi băieţi, au fost duşi la Auschwitz alături de alte câteva sute de maghiari evrei. Atunci când au intrat pe poarta lagărului, toţi îmbrăcaţi elegant şi ferchezuiţi, un ofiţer a cerut ca doctorul Mengele să fie trezit de urgenţă.
Doctorul Josef Mengele era cunoscut pentru pasiunea sa pentru oameni ciudaţi, de la hermafrodiţi la giganţi, aşa că încorporarea a şapte pitici în lagărul de exterminare de la Auschwitz nu putea să fie decât un motiv de bucurie. Auzind de venirea celor şapte membri ai trupei „Liliput”, Mengele a sărit din pat şi a vrut să-i vadă numaidecât.
În aşteptarea doctorului, Perla Ovitz, care avea pe atunci 23 de ani, îşi aminteşte că a văzut oamenii, printre care şi rudele de-ale sale, duşi într-o clădire cu două hornuri din care ieşea neîncetat fum. Perla, naivă, credea că e o brutărie, însă curând a fost trezită la realitate de un prizoner al lagărului: „Nu e nicio brutărie. Aici e Auschwitz, iar curând veţi ajunge şi voi în acele cuptoare”.
Însă pasiunea lui Mengele pentru oameni ciudaţi i-a salvat de la moarte, însă cei şapte pitici din Rozalvea au avut parte de o soartă poate mai crudă.
Întâlnirea cu carismaticul şi diabolicul doctor Mengele
„Acum am de lucru pentru 20 de ani!”, a exclamat Mengele când i-a văzut pe cei şapte pitici. Doctorul, care gazase în urmă cu câteva luni cinci sute de femei ca să scape de o epidemie de tifos, a fost, pur şi simplu, fermecat de familia Ovitz.
În doar trei ore de când au ajuns în lagărul de exterminare, o mare parte din evreii cu care veniseră pe tren erau deja morţi. Atât cei şapte membri ai trupei „Liliput”, cât şi apropiaţii lor au fost cruţaţi. În total, 22 de persoane.
„Ovicerii” i-au povestit doctorului de la Auschwitz că tatăl lor, tot pitic, fusese însurat de două ori cu femei înalte, care au dat naştere la şapte pitici şi trei copii de dimensiuni normale.
La fel ca ceilalţi prizonieri, membrii familiei Ovitz au fost băgaţi într-o baracă şi au fost hrăniţi cu aceeaşi supă strecurată, notează „The Daily Mail”. În încăperea în care erau ţinuţi era şi un bol de aluminiu în care se spălau zilnic, fiindcă Mengele era obsedat de igienă. Totuşi, piticii nu au fost raşi în cap şi li s-a permis să-şi păstreze hainele cu care veniseră.
Experimente nereuşite
La început, Mengele a vrut doar să le ia sânge, însă acest lucru a devenit rutină săptămânală, lucru care îi slăbeau pe „ovicerii” subnutriţi. „Ne împungea cu grijă, iar sângele sărea. Adesea ameţeam şi vomitam. Ne întoarceam în baracă, dar până să ne revenim, eram chemaţi din nou”, a povestit Perla Ovitz.
Nici Mengele nu ştia ce vrea exact de la ei, deşi le lua sânge săptămânal şi le făcea radiografii. Potrivit documentelor, doctorul făcea teste de rutină pentru probleme renale şi hepatice, dar n-a făcut nicio descoperire privind piticismul. Apoi, a început să-i testeze pentru sifilis şi să îi tortureze, turnându-le apă ba rece, ba caldă în urechi. Perla a povestit că tortura cu apă era foarte dureroasă şi i-a dus în pragul nebuniei. De asemenea, doctorii le-au extras dinţii şi le-au luat genele pentru teste.
Prietenia stranie cu Mengele
„Ne obişnuisem cu ideea că nu vom mai părăsi lagărul”, a mai spus Perla Ovitz, într-un interviu acordat acum mai bine de 10 ani. Însă Mengele i-a salvat încă o dată de la o moarte dureroasă, fiindcă urmau să fie gazaţi. „Liliputanii” auziseră chiar de cazul a doi pitici care fuseseră omorâţi la ordinul lui Mengele doar ca să li se expună scheletele la Berlin.
Deşi îi supuneau la experimente dureroase, Perla a spus că exista o prietenie stranie între pitici şi sadicul medic Mengele. „Doctorul Mengele era ca o vedetă, arăta tot mai bine. Oricine s-ar fi putut îndrăgosti de el”, şi-a amintit Perla. „Când era nervos, se calma de cum intra în baraca noastră. Când era binedispus, lumea spunea: «cel mai probabil i-a vizitat pe pitici»”.
Frieda, una dintre surori, flirta des cu Mengele, iar acesta îi răspundea la flirt, numindu-o „meine Liebe” („iubirea mea”). Toţi fraţii Ovitz îl tratau cu respect şi i se adresau cu „Excelenţa Voastră”.
Umiliţi în faţa tuturor
Într-o zi, Mengele i-a anunţat că vor face o excursie şi le-a pus la dispoziţie truse de machiaj, cerându-le să arate cât mai bine, pentru că urma să dea un spectacol în faţa unor oameni importanţi. După ce s-au ghiftuit, piticii au urcat pe scenă, în faţa a sute de ofiţeri SS. Pe scenă îi aştepta doctorul Mengele, care dintr-o dată s-a întors la ei şi a strigat: „Dezbrăcarea!”.
Tremurând şi încercând să-şi ascunde părţile intime, piticii stăteau goi în faţa întregii săli. De fapt, fraţii Ovitz fuseseră aduşi pe scenă pentru a da un impact puternic discursului susţinut de sadicul medic Mengele despre cum rasa evreiască degenerează în handicapaţi şi pitici. La final, publicul s-a ridicat în picioare şi a aplaudat, iar ofiţerii SS au urcat pe scenă să-i vadă mai de aproape pe pitici.
În sfârşit, liberi
În 1945, „ovicerii” au fost scoşi din Auschwitz şi, după câteva luni petrecute la Moscova, s-au întors în ţară. Odată ajunşi în Rozavlea, piticii şi-au găsit, îngropate sub maşină, bijuteriile şi obiectele din aur.
În 1949, familia a emigrat în Israel, unde au continuat să facă spectacole de varietăţi.
Perla Ovitz, ultima membră a familiei de pitici, a murit la 9 septembrie 2001 din cauze naturale.
Sursa: www.adevarul.ro
Trupa „Liliput”, compusă din şapte fraţi, toţi pitici, a început să devină cunoscută în anii '30. „Ovicerii”, aşa cum îi numeau vecinii lor pe membrii familiei evreieşti Ovitz, au devenit celebri în întreaga Europă cu spectacolele lor de varietăţi, ajungând chiar să cânte pentru Regele Carol al II-lea.
După ocuparea Transilvaniei de hortişti, membrii trupei „Liliput” ştiau la ce să se aştepte, având în vedere descendenţa lor evreiască, aşa că şi-au ascuns toate bunurile într-o groapă pe care au săpat-o sub maşina lor.
Auschwitz şi cei şapte pitici
Fraţii Ovitz, cinci fete şi doi băieţi, au fost duşi la Auschwitz alături de alte câteva sute de maghiari evrei. Atunci când au intrat pe poarta lagărului, toţi îmbrăcaţi elegant şi ferchezuiţi, un ofiţer a cerut ca doctorul Mengele să fie trezit de urgenţă.
Doctorul Josef Mengele era cunoscut pentru pasiunea sa pentru oameni ciudaţi, de la hermafrodiţi la giganţi, aşa că încorporarea a şapte pitici în lagărul de exterminare de la Auschwitz nu putea să fie decât un motiv de bucurie. Auzind de venirea celor şapte membri ai trupei „Liliput”, Mengele a sărit din pat şi a vrut să-i vadă numaidecât.
În aşteptarea doctorului, Perla Ovitz, care avea pe atunci 23 de ani, îşi aminteşte că a văzut oamenii, printre care şi rudele de-ale sale, duşi într-o clădire cu două hornuri din care ieşea neîncetat fum. Perla, naivă, credea că e o brutărie, însă curând a fost trezită la realitate de un prizoner al lagărului: „Nu e nicio brutărie. Aici e Auschwitz, iar curând veţi ajunge şi voi în acele cuptoare”.
Însă pasiunea lui Mengele pentru oameni ciudaţi i-a salvat de la moarte, însă cei şapte pitici din Rozalvea au avut parte de o soartă poate mai crudă.
Întâlnirea cu carismaticul şi diabolicul doctor Mengele
„Acum am de lucru pentru 20 de ani!”, a exclamat Mengele când i-a văzut pe cei şapte pitici. Doctorul, care gazase în urmă cu câteva luni cinci sute de femei ca să scape de o epidemie de tifos, a fost, pur şi simplu, fermecat de familia Ovitz.
În doar trei ore de când au ajuns în lagărul de exterminare, o mare parte din evreii cu care veniseră pe tren erau deja morţi. Atât cei şapte membri ai trupei „Liliput”, cât şi apropiaţii lor au fost cruţaţi. În total, 22 de persoane.
„Ovicerii” i-au povestit doctorului de la Auschwitz că tatăl lor, tot pitic, fusese însurat de două ori cu femei înalte, care au dat naştere la şapte pitici şi trei copii de dimensiuni normale.
La fel ca ceilalţi prizonieri, membrii familiei Ovitz au fost băgaţi într-o baracă şi au fost hrăniţi cu aceeaşi supă strecurată, notează „The Daily Mail”. În încăperea în care erau ţinuţi era şi un bol de aluminiu în care se spălau zilnic, fiindcă Mengele era obsedat de igienă. Totuşi, piticii nu au fost raşi în cap şi li s-a permis să-şi păstreze hainele cu care veniseră.
Experimente nereuşite
La început, Mengele a vrut doar să le ia sânge, însă acest lucru a devenit rutină săptămânală, lucru care îi slăbeau pe „ovicerii” subnutriţi. „Ne împungea cu grijă, iar sângele sărea. Adesea ameţeam şi vomitam. Ne întoarceam în baracă, dar până să ne revenim, eram chemaţi din nou”, a povestit Perla Ovitz.
Nici Mengele nu ştia ce vrea exact de la ei, deşi le lua sânge săptămânal şi le făcea radiografii. Potrivit documentelor, doctorul făcea teste de rutină pentru probleme renale şi hepatice, dar n-a făcut nicio descoperire privind piticismul. Apoi, a început să-i testeze pentru sifilis şi să îi tortureze, turnându-le apă ba rece, ba caldă în urechi. Perla a povestit că tortura cu apă era foarte dureroasă şi i-a dus în pragul nebuniei. De asemenea, doctorii le-au extras dinţii şi le-au luat genele pentru teste.
Prietenia stranie cu Mengele
„Ne obişnuisem cu ideea că nu vom mai părăsi lagărul”, a mai spus Perla Ovitz, într-un interviu acordat acum mai bine de 10 ani. Însă Mengele i-a salvat încă o dată de la o moarte dureroasă, fiindcă urmau să fie gazaţi. „Liliputanii” auziseră chiar de cazul a doi pitici care fuseseră omorâţi la ordinul lui Mengele doar ca să li se expună scheletele la Berlin.
Deşi îi supuneau la experimente dureroase, Perla a spus că exista o prietenie stranie între pitici şi sadicul medic Mengele. „Doctorul Mengele era ca o vedetă, arăta tot mai bine. Oricine s-ar fi putut îndrăgosti de el”, şi-a amintit Perla. „Când era nervos, se calma de cum intra în baraca noastră. Când era binedispus, lumea spunea: «cel mai probabil i-a vizitat pe pitici»”.
Frieda, una dintre surori, flirta des cu Mengele, iar acesta îi răspundea la flirt, numindu-o „meine Liebe” („iubirea mea”). Toţi fraţii Ovitz îl tratau cu respect şi i se adresau cu „Excelenţa Voastră”.
Umiliţi în faţa tuturor
Într-o zi, Mengele i-a anunţat că vor face o excursie şi le-a pus la dispoziţie truse de machiaj, cerându-le să arate cât mai bine, pentru că urma să dea un spectacol în faţa unor oameni importanţi. După ce s-au ghiftuit, piticii au urcat pe scenă, în faţa a sute de ofiţeri SS. Pe scenă îi aştepta doctorul Mengele, care dintr-o dată s-a întors la ei şi a strigat: „Dezbrăcarea!”.
Tremurând şi încercând să-şi ascunde părţile intime, piticii stăteau goi în faţa întregii săli. De fapt, fraţii Ovitz fuseseră aduşi pe scenă pentru a da un impact puternic discursului susţinut de sadicul medic Mengele despre cum rasa evreiască degenerează în handicapaţi şi pitici. La final, publicul s-a ridicat în picioare şi a aplaudat, iar ofiţerii SS au urcat pe scenă să-i vadă mai de aproape pe pitici.
În sfârşit, liberi
În 1945, „ovicerii” au fost scoşi din Auschwitz şi, după câteva luni petrecute la Moscova, s-au întors în ţară. Odată ajunşi în Rozavlea, piticii şi-au găsit, îngropate sub maşină, bijuteriile şi obiectele din aur.
În 1949, familia a emigrat în Israel, unde au continuat să facă spectacole de varietăţi.
Perla Ovitz, ultima membră a familiei de pitici, a murit la 9 septembrie 2001 din cauze naturale.
Sursa: www.adevarul.ro
După dealuri, povestea unei lumi ascunse
Cu Valeriu Andriuţă, Cosmina Stratan, Cristina Flutur,
Regia, Cristian Mungiu
„După dealuri” spune povestea a două fete care au crescut împreună la casa de copii şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina - (Cristina Flutur) se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa - (Cosmina Stratan), prietena ei din copilărie de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată. Alina luptă cu toate puterile să recâştige afecţiunea Voichiţei, însă o boală psihică o face să se comporte inadecvat.
Legătura afectivă puternică dintre cele două fete, care au crescut împeună la casa de copii, reprezintă punctul de pornire al unei povești inspirată dintr-o realitate crudă. Acest ”true story”, inspirat de cazul exorcizarilor de la mănăstirea Tanacu, este o un film realist, bine interpretat însă cam monoton și lung. Nu e nici pe departe genul de film pe care să vrei să-l mai revezi. Acțiunea e clară, totul pare să se petreacă acum și aici sub ochii spectatorului care odată intrat în atmosferă va rămîne captiv preț de peste două ore între două lumi. Cea a credinței, reprezentata de stareț și maici care denotă resemnare și ascultare și cea a lumii moderne în care totul este o luptă. Filmul nu are muzică, zgomotul de fond este alcătuit din cîntecul păsărilor, ori lătratul insistent al cîinelui din curtea mănăstirii care parcă prevestește încă de la începutul filmului ceva rău. De altfel fără elementele de modernitate, mașini, lumînări electrice, etc... acțiunea ar putea fi foarte bine plasată în evul mediu. Sentimentul înstrăinării, lipsa dragostei, nevoia de a fi apreciat și iubit, sunt cred eu, teme mai importante în acest film decît ritualul primitiv de exorcizare. Societatea românească nu le-a putut oferi acestor fete șansa la o viață corectă. Filmul nu acuză biserica ortodoxă, filmul nu denigrează credinţă sau pe credincioși însă îndeamnă la reflecție. De remarcat finalul filmului, acea pată de noroi aruncată pe parbrizul dubei sintetizînd încă odată mizeria lumii în care trăim.
”După dealuri” face parte alături de „Moartea domnului Lăzărescu” , 2005, în regia lui Cristi Puiu, „A fost sau n-a fost”, 2006, regia Corneliu Porumboiu, ori „Poliţist, adjectiv”, 2009, regizat de Corneliu Porumboiu, din categoria filmelor minimaliste ale noului val cinematografic românesc de după 89. ”Epoca” stilului minimalis, din filmul românesc, pare să se fi epuizat cred eu cu această peliculă. Un alt film construit în același stil ”extrem – minimalist”, nu va mai capta atenția publicului românesc, cu atît mai puțin a celui internațional.
Ce sintetizează de fapt acest film? Lumea din spatele ”lumii”, oameni blocați în timp după dealuri sau ”după blocurile gri”... e din păcate cam tot același lucru. O Românie plină de prejudecăți, care pare a nu fi ieșit dintr-un ev mediu, unde superstițiile și leacurile băbești reprezintă din păcate încă soluții de vindecare.
Regia, Cristian Mungiu
„După dealuri” spune povestea a două fete care au crescut împreună la casa de copii şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina - (Cristina Flutur) se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa - (Cosmina Stratan), prietena ei din copilărie de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată. Alina luptă cu toate puterile să recâştige afecţiunea Voichiţei, însă o boală psihică o face să se comporte inadecvat.
Legătura afectivă puternică dintre cele două fete, care au crescut împeună la casa de copii, reprezintă punctul de pornire al unei povești inspirată dintr-o realitate crudă. Acest ”true story”, inspirat de cazul exorcizarilor de la mănăstirea Tanacu, este o un film realist, bine interpretat însă cam monoton și lung. Nu e nici pe departe genul de film pe care să vrei să-l mai revezi. Acțiunea e clară, totul pare să se petreacă acum și aici sub ochii spectatorului care odată intrat în atmosferă va rămîne captiv preț de peste două ore între două lumi. Cea a credinței, reprezentata de stareț și maici care denotă resemnare și ascultare și cea a lumii moderne în care totul este o luptă. Filmul nu are muzică, zgomotul de fond este alcătuit din cîntecul păsărilor, ori lătratul insistent al cîinelui din curtea mănăstirii care parcă prevestește încă de la începutul filmului ceva rău. De altfel fără elementele de modernitate, mașini, lumînări electrice, etc... acțiunea ar putea fi foarte bine plasată în evul mediu. Sentimentul înstrăinării, lipsa dragostei, nevoia de a fi apreciat și iubit, sunt cred eu, teme mai importante în acest film decît ritualul primitiv de exorcizare. Societatea românească nu le-a putut oferi acestor fete șansa la o viață corectă. Filmul nu acuză biserica ortodoxă, filmul nu denigrează credinţă sau pe credincioși însă îndeamnă la reflecție. De remarcat finalul filmului, acea pată de noroi aruncată pe parbrizul dubei sintetizînd încă odată mizeria lumii în care trăim.
”După dealuri” face parte alături de „Moartea domnului Lăzărescu” , 2005, în regia lui Cristi Puiu, „A fost sau n-a fost”, 2006, regia Corneliu Porumboiu, ori „Poliţist, adjectiv”, 2009, regizat de Corneliu Porumboiu, din categoria filmelor minimaliste ale noului val cinematografic românesc de după 89. ”Epoca” stilului minimalis, din filmul românesc, pare să se fi epuizat cred eu cu această peliculă. Un alt film construit în același stil ”extrem – minimalist”, nu va mai capta atenția publicului românesc, cu atît mai puțin a celui internațional.
Ce sintetizează de fapt acest film? Lumea din spatele ”lumii”, oameni blocați în timp după dealuri sau ”după blocurile gri”... e din păcate cam tot același lucru. O Românie plină de prejudecăți, care pare a nu fi ieșit dintr-un ev mediu, unde superstițiile și leacurile băbești reprezintă din păcate încă soluții de vindecare.
vineri, 15 februarie 2013
Povestea nespusă a celui de-al doilea război mondial
Crezi că nu mai e nimic de aflat despre cel mai mare război din istorie? Nu este așa. Cel puțin asta e părerea istoricului Max Hastings, a cărui cea mai recentă carte se concentrează asupra unor aspecte ale conflictului despre care mai rămân lucruri de spus.
Perioada celui de-al doilea război mondial pare să fie un etern subiect de fascinație pentru contemporani, și asta din trei motive: a fost cel mai mare eveniment din experiența civilizației umane; majoritatea îl consideră ceva rar, inedit, un conflict în care Binele s-a luptat împotriva Răului și, nu în ultimul rând, pentru că pare a fi un domeniu inepuizabil, în care poți descoperi mereu ceva nou.
Chiar și după nenumărate cărți, filme și documentare, e ușor să surprinzi oamenii cu informații cunoscute istoricilor, dar mai puțin cunoscute de publicul larg. Hastings spune că atunci când i-a zis unui fost soldat britanic că a publicat un nou studiu despre război, acesta i-a răspuns, sceptic, ”Ce Dumnezeu ai mai putea spune și să nu știm deja?”. Întrebat care este, în opinia sa, procentul soldaților germani omorâți de ruși, interlocutorul lui Hastings a răspuns 60%. De fapt, acesta ajunge aproape de 90%. Alte informații noi pentru acest fost soldat britanic sunt că adevăratul procent al victimelor armatelor anglo-americane este de doar 4%. Restul de soldați Aliați morți au fost 65% ruși, 23 % chinezi, 3% iugoslavi.
”Am întrebat 50 de studenți să-mi facă o listă cu țările cu care Japonia nu s-a luptat în epoca modernă. 11 au inclus și America.”
Chiar și în secolul XXI, noi dovezi cu privire la ce s-a întâmplat în război nasc controverse. Spre exemplu, unii istorici chinezi susțin că 50 de milioane de chinezi ar fi murit în război, când cifra acceptată de majoritatea comunității șțiințifice este de doar 15 milioane. Estimările morților în bombardarea Dresdei din 1945 erau, acum o generație, de 200.000 de oameni. Azi, conform unor cercetări recente, numărul a scăzut la 20.000.
Unele națiuni sunt pur și simplu ignorante sau doar dezinformate, intenționat, cu privire la război. Acum câțiva ani, scriitorul japonez Kazutoshi Hando a ținut un curs la un colegiu de fete și apoi a mărturisit următorul lucru: ”Am întrebat 50 de studenți să-mi facă o listă cu țările cu care Japonia nu s-a luptat în epoca modernă. 11 au inclus și America.”
Pentru că la sfărșitul războiului Uniunea Sovietică se afla în tabăra Aliaților, mulți ruși, și nu numai, nu știu sau nu admit faptul că între 1939 și iunie 1941 Stalin a fost partenerul în agresiuni al lui Hitler, furând teritorii de la Finlanda, Polonia și România. Petrolul sovietic a susținut avioanele Luftwaffe în bombardamentele din Anglia, și cel puțin 350.000 de polonezi au murit nu din cauza germanilor, ci din cauza sovieticilor.
Și totuși Uniunea Sovietică s-a alăturat Angliei și Americii în așa-zisa cruciadă pentru libertate. Opinia multor occidentali cu privire la război rămâne încă una dominată de naționalism, legende și mituri. Toată lumea cunoaște povestea curajoasei rezistențe franceze sprijinte de englezi. Dar mai puțini oameni știu faptul că unii soldați francezi au luptat împotriva britanicilor în Siria în 1941 sau în Madagascar în 1942. Pilotul Pierre Le Gloan, spre exemplu, a doborât șapte avioane britanice în 1941. Scriitorul Ronald Dahl, și el pilot în timpul războiului, a scris: ”Nu voi ierta niciodată regimul de la Vichy pentru masacrul inutil pe care l-a cauzat.” Între iunie 1940 și mai 1945 numărul francezilor care au luptat în numele regimului de la Vichy sau pentru germani este mai mare decât cel al germanilor care au luptat în rezistență sau în armatele aliate. Majoritatea soldaților francezi evacuați de la Dunquerque au preferat repatrierea în Franța ocupată decât să rămână alături de Generalul de Gaulle.
”Dar cum pot lupta pentru un lucru – libertatea – care îmi este refuzat?”
Este foarte ușor să uiți că mulți oameni își doreau victoria Axei, deseori pentru că urau Imperiul Britanic. Churchill spunea în Camera Comunelor în 8 decembrie 1941 că ”Avem cel puțin 4/5 din populația globului de partea noastră”. Mai precis ar fi fost să spună că Aliații aveau 4/5 din populația globală sun control sau doar îngrozită de ocupația Axei.
Propaganda a creat ideea unui țel comun al țărilor ”libere” de a învinge puterile totalitare - și totuși Uniunea Sovietică se afla de partea eliberatorilor, nu a tiranilor. Mercenarii indieni din armata britanică au rămas, în mare parte, loiali imperiului, deși unii prizonieri de război s-au alăturat japonezilor. Dar majoritatea celor 400 de milioane de locuitori ai Indiei nu vedea prea multe avantaje într-o posibilă victorie a Aliaților dacă asta presupunea rămânerea sub conducere imperială. În anii războiului, Anglia a fost obligată să folosească mai multe trupe pentru controlul Indiei în fața militanților naționaliști decât pentru lupta împotriva japonezilor.
Nehru, care a devenit ulterior primul prim-ministru al Indiei independente, scria în jurnalul său, dintr-o închisoare britanică, în ziua de după Pearl Harbor, următoarele cuvinte: ”Dacă aș fi întrebat alături de cine sunt simpatiile mele în acest război, aș răspunde fără ezitare Rusia, China, America și Anglia.” Dar cum Churchill refuza acordarea independenței Indiei, Nehru continuă: ”Nici nu se pune problema să nu ajut Anglia. Dar cum pot lupta pentru un lucru – libertatea – care îmi este refuzat?”
Majoritatea egiptenilor era susținătoarea Axei, crezând că victoria sa îi va elibera de sub subjugarea imperială. În timpul revoltelor din 1942, mulțimile adunate pe străzile din Cairo strigau cu entuziasm numele lui Rommel. Anwar Sadat, ofițerul care a devenit mai târziu președintele Egiptului, și-a petrecut mare parte a războiului în închisorile britanice, condamnat pentru ajutorul acordat agenților germani.
Istoria contrafactuală, deși e fascinantă, trebuie tratată mereu cu atenție. Max Hastings este de părere că Hitler ar fi avut mai mult succes în a-i convinge pe britanici să se predea în 1940 dacă nu ar fi trimis aviația germană să bombardeze insula. Înainte de război, mulți se temeau de un atac aerian teribil care să distrugă societatea britanică. Amenințarea continuă cu un asemenea atac ar fi avut, poate, mai mult efect decât realitatea, căci efectele bombardementelor n-au fost atât de grave precum se așteptau englezii. Astfel, dacă Hitler i-ar fi lăsat pe englezi să privească, temători, cum pune mâna pe Malta și cum îi alungă din Orientul Mijlociu, și îngroziți de frica unui atac aerian iminent, poate că lui Churchill i-ar fi fost mai greu să-și păstreze funcția de prim ministru.
Ideea că războiul a avut loc pentru și din cauza evreilor este foarte răspândită în Occident, dar este una greșită. Deși Hitler și acoliții săi îi învinovățeau pe evrei pentru problemele Europei și lipsurile Reichului, lupta Germaniei cu Aliații a fost de fapt una pentru putere și dominația Europei. Calvarul evreilor nu era tocmai cea mai importantă problemă de pe agendele lui Churchill sau Roosevelt. Deși 1/7 din victimele naziste au fost evrei, și aproape 1/10 din numărul total al morților în război, la acel moment Aliații considerau persecuția evreilor ca doar un fragment al pericolului reprezentat de Hitler (rușii păstrează și azi această percepție).
Perioada celui de-al doilea război mondial pare să fie un etern subiect de fascinație pentru contemporani, și asta din trei motive: a fost cel mai mare eveniment din experiența civilizației umane; majoritatea îl consideră ceva rar, inedit, un conflict în care Binele s-a luptat împotriva Răului și, nu în ultimul rând, pentru că pare a fi un domeniu inepuizabil, în care poți descoperi mereu ceva nou.
Chiar și după nenumărate cărți, filme și documentare, e ușor să surprinzi oamenii cu informații cunoscute istoricilor, dar mai puțin cunoscute de publicul larg. Hastings spune că atunci când i-a zis unui fost soldat britanic că a publicat un nou studiu despre război, acesta i-a răspuns, sceptic, ”Ce Dumnezeu ai mai putea spune și să nu știm deja?”. Întrebat care este, în opinia sa, procentul soldaților germani omorâți de ruși, interlocutorul lui Hastings a răspuns 60%. De fapt, acesta ajunge aproape de 90%. Alte informații noi pentru acest fost soldat britanic sunt că adevăratul procent al victimelor armatelor anglo-americane este de doar 4%. Restul de soldați Aliați morți au fost 65% ruși, 23 % chinezi, 3% iugoslavi.
”Am întrebat 50 de studenți să-mi facă o listă cu țările cu care Japonia nu s-a luptat în epoca modernă. 11 au inclus și America.”
Chiar și în secolul XXI, noi dovezi cu privire la ce s-a întâmplat în război nasc controverse. Spre exemplu, unii istorici chinezi susțin că 50 de milioane de chinezi ar fi murit în război, când cifra acceptată de majoritatea comunității șțiințifice este de doar 15 milioane. Estimările morților în bombardarea Dresdei din 1945 erau, acum o generație, de 200.000 de oameni. Azi, conform unor cercetări recente, numărul a scăzut la 20.000.
Unele națiuni sunt pur și simplu ignorante sau doar dezinformate, intenționat, cu privire la război. Acum câțiva ani, scriitorul japonez Kazutoshi Hando a ținut un curs la un colegiu de fete și apoi a mărturisit următorul lucru: ”Am întrebat 50 de studenți să-mi facă o listă cu țările cu care Japonia nu s-a luptat în epoca modernă. 11 au inclus și America.”
Pentru că la sfărșitul războiului Uniunea Sovietică se afla în tabăra Aliaților, mulți ruși, și nu numai, nu știu sau nu admit faptul că între 1939 și iunie 1941 Stalin a fost partenerul în agresiuni al lui Hitler, furând teritorii de la Finlanda, Polonia și România. Petrolul sovietic a susținut avioanele Luftwaffe în bombardamentele din Anglia, și cel puțin 350.000 de polonezi au murit nu din cauza germanilor, ci din cauza sovieticilor.
Și totuși Uniunea Sovietică s-a alăturat Angliei și Americii în așa-zisa cruciadă pentru libertate. Opinia multor occidentali cu privire la război rămâne încă una dominată de naționalism, legende și mituri. Toată lumea cunoaște povestea curajoasei rezistențe franceze sprijinte de englezi. Dar mai puțini oameni știu faptul că unii soldați francezi au luptat împotriva britanicilor în Siria în 1941 sau în Madagascar în 1942. Pilotul Pierre Le Gloan, spre exemplu, a doborât șapte avioane britanice în 1941. Scriitorul Ronald Dahl, și el pilot în timpul războiului, a scris: ”Nu voi ierta niciodată regimul de la Vichy pentru masacrul inutil pe care l-a cauzat.” Între iunie 1940 și mai 1945 numărul francezilor care au luptat în numele regimului de la Vichy sau pentru germani este mai mare decât cel al germanilor care au luptat în rezistență sau în armatele aliate. Majoritatea soldaților francezi evacuați de la Dunquerque au preferat repatrierea în Franța ocupată decât să rămână alături de Generalul de Gaulle.
”Dar cum pot lupta pentru un lucru – libertatea – care îmi este refuzat?”
Este foarte ușor să uiți că mulți oameni își doreau victoria Axei, deseori pentru că urau Imperiul Britanic. Churchill spunea în Camera Comunelor în 8 decembrie 1941 că ”Avem cel puțin 4/5 din populația globului de partea noastră”. Mai precis ar fi fost să spună că Aliații aveau 4/5 din populația globală sun control sau doar îngrozită de ocupația Axei.
Propaganda a creat ideea unui țel comun al țărilor ”libere” de a învinge puterile totalitare - și totuși Uniunea Sovietică se afla de partea eliberatorilor, nu a tiranilor. Mercenarii indieni din armata britanică au rămas, în mare parte, loiali imperiului, deși unii prizonieri de război s-au alăturat japonezilor. Dar majoritatea celor 400 de milioane de locuitori ai Indiei nu vedea prea multe avantaje într-o posibilă victorie a Aliaților dacă asta presupunea rămânerea sub conducere imperială. În anii războiului, Anglia a fost obligată să folosească mai multe trupe pentru controlul Indiei în fața militanților naționaliști decât pentru lupta împotriva japonezilor.
Nehru, care a devenit ulterior primul prim-ministru al Indiei independente, scria în jurnalul său, dintr-o închisoare britanică, în ziua de după Pearl Harbor, următoarele cuvinte: ”Dacă aș fi întrebat alături de cine sunt simpatiile mele în acest război, aș răspunde fără ezitare Rusia, China, America și Anglia.” Dar cum Churchill refuza acordarea independenței Indiei, Nehru continuă: ”Nici nu se pune problema să nu ajut Anglia. Dar cum pot lupta pentru un lucru – libertatea – care îmi este refuzat?”
Majoritatea egiptenilor era susținătoarea Axei, crezând că victoria sa îi va elibera de sub subjugarea imperială. În timpul revoltelor din 1942, mulțimile adunate pe străzile din Cairo strigau cu entuziasm numele lui Rommel. Anwar Sadat, ofițerul care a devenit mai târziu președintele Egiptului, și-a petrecut mare parte a războiului în închisorile britanice, condamnat pentru ajutorul acordat agenților germani.
Istoria contrafactuală, deși e fascinantă, trebuie tratată mereu cu atenție. Max Hastings este de părere că Hitler ar fi avut mai mult succes în a-i convinge pe britanici să se predea în 1940 dacă nu ar fi trimis aviația germană să bombardeze insula. Înainte de război, mulți se temeau de un atac aerian teribil care să distrugă societatea britanică. Amenințarea continuă cu un asemenea atac ar fi avut, poate, mai mult efect decât realitatea, căci efectele bombardementelor n-au fost atât de grave precum se așteptau englezii. Astfel, dacă Hitler i-ar fi lăsat pe englezi să privească, temători, cum pune mâna pe Malta și cum îi alungă din Orientul Mijlociu, și îngroziți de frica unui atac aerian iminent, poate că lui Churchill i-ar fi fost mai greu să-și păstreze funcția de prim ministru.
Ideea că războiul a avut loc pentru și din cauza evreilor este foarte răspândită în Occident, dar este una greșită. Deși Hitler și acoliții săi îi învinovățeau pe evrei pentru problemele Europei și lipsurile Reichului, lupta Germaniei cu Aliații a fost de fapt una pentru putere și dominația Europei. Calvarul evreilor nu era tocmai cea mai importantă problemă de pe agendele lui Churchill sau Roosevelt. Deși 1/7 din victimele naziste au fost evrei, și aproape 1/10 din numărul total al morților în război, la acel moment Aliații considerau persecuția evreilor ca doar un fragment al pericolului reprezentat de Hitler (rușii păstrează și azi această percepție).
sâmbătă, 9 februarie 2013
Ce este increderea in sine?
Increderea in sine este senzatia interioara de putere pentru indeplinirea propriilor dorinte. Aceasta senzatie ne permite sa actionam. A avea asa ceva este o chestiune de supravietuire, spune psihologul american Nathaniel Branden, autorul multor studii pe aceasta tema.
„Dintre toate parerile, cea pe care o aveti voi despre voi insiva e cea mai importanta. Exista o legatura intre pasivitate si actiune, intre reusita si esec“, spune unul dintre cei mai mari psihologi americani contemporani, Nathaniel Branden.
Ce inseamna increderea in sine?
Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a invata, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari… Si inseamna sa stii ca meriti fericirea. Sa ai aceasta incredere de baza este o chestiune de supravietuire. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de sine si ceea ce o deterioreaza e una dintre provocarile ce trebuie infruntate pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi.Increderea in sine nu inseamna euforie si nici iluzia fericirii adusa, eventual, de folosirea frecventa a unui drog, de complimentele frecvente din partea anturajului, de o masina mai mare pe care sa o cumperi atunci cand nu vezi viata in roz, de o marire de salariu sau, eventual, de o relatie amoroasa noua. Increderea in sine nu vine din exterior, nici de la parinti, nici de la prieteni sau de la iubiti si iubite, nici de la psiholog si nici de la un grup de sustinere. Cel care traieste constient de sine insusi isi da repede seama ca senzatia de incredere venita din exterior este efemera si prea putin satisfacatoare. Increderea in sine vine dintr-un act de trezire. Apoi vine o practica zilnica ce consta in a recunoaste cine suntem si cine nu suntem, in a fi cinstiti cu privire la ceea ce descoperim. Este ceea ce propun eu in cele „6 chei“ (subliniate de noi in paginile urmatoare). Cand faci tot ce iti sta in putinta pentru a vedea realitatea asa cum este ea, stima de sine creste aproape in mod natural. Invers, daca din frica sau din propria vointa tu fugi de realitate, iti sabotezi increderea in sine. O fiinta umana nu poate conta pe ea insasi decat daca, pe o perioada mai mare de timp, face fata realitatilor proprii, celor mai diverse provocari din viata ei unica si irepetabila. Integritatea este a sasea dintre cele sase chei care ne construiesc increderea in sine.
Cum se naste ea?
Cred ca noi, oamenii, ne nastem cu diferente genetice care ne fac sa ne construim increderea in noi insine mai mult sau mai putin dificil. Dar educatia este un factor esential. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de celalalt sunt cel mai bun model pentru increderea in sine ulterioara a copilului.
Acesti parinti au puncte comune: ei isi cresc copiii cu dragoste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comunica bine asteptarile lor. Nu le transmit acestora semnale contradictorii, nu-i ridiculizeaza, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau dovada de incredere, competenta, bunavointa si bunatate. Aceasta este educatia corecta.
Totul se decide, asadar, in copilarie?
Nu tocmai. Studiile psihologice demonstreaza doar ca anumiti copii, crescuti in circumstantele pe care tocmai le-am citat, vor creste si vor deveni poate adulti care sa nu se simta chiar foarte bine in propria piele. Insa exista si situatia contrara: copii crescuti in medii instabile, chiar daca nu au avut parte de cea mai buna educatie, pot deveni oameni mari, cu un sentiment foarte clar al propriei valori. Depinde, asadar, de ceea ce facem noi din noi insine.
„Dintre toate parerile, cea pe care o aveti voi despre voi insiva e cea mai importanta. Exista o legatura intre pasivitate si actiune, intre reusita si esec“, spune unul dintre cei mai mari psihologi americani contemporani, Nathaniel Branden.
Ce inseamna increderea in sine?
Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a invata, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari… Si inseamna sa stii ca meriti fericirea. Sa ai aceasta incredere de baza este o chestiune de supravietuire. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de sine si ceea ce o deterioreaza e una dintre provocarile ce trebuie infruntate pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi.Increderea in sine nu inseamna euforie si nici iluzia fericirii adusa, eventual, de folosirea frecventa a unui drog, de complimentele frecvente din partea anturajului, de o masina mai mare pe care sa o cumperi atunci cand nu vezi viata in roz, de o marire de salariu sau, eventual, de o relatie amoroasa noua. Increderea in sine nu vine din exterior, nici de la parinti, nici de la prieteni sau de la iubiti si iubite, nici de la psiholog si nici de la un grup de sustinere. Cel care traieste constient de sine insusi isi da repede seama ca senzatia de incredere venita din exterior este efemera si prea putin satisfacatoare. Increderea in sine vine dintr-un act de trezire. Apoi vine o practica zilnica ce consta in a recunoaste cine suntem si cine nu suntem, in a fi cinstiti cu privire la ceea ce descoperim. Este ceea ce propun eu in cele „6 chei“ (subliniate de noi in paginile urmatoare). Cand faci tot ce iti sta in putinta pentru a vedea realitatea asa cum este ea, stima de sine creste aproape in mod natural. Invers, daca din frica sau din propria vointa tu fugi de realitate, iti sabotezi increderea in sine. O fiinta umana nu poate conta pe ea insasi decat daca, pe o perioada mai mare de timp, face fata realitatilor proprii, celor mai diverse provocari din viata ei unica si irepetabila. Integritatea este a sasea dintre cele sase chei care ne construiesc increderea in sine.
Cum se naste ea?
Cred ca noi, oamenii, ne nastem cu diferente genetice care ne fac sa ne construim increderea in noi insine mai mult sau mai putin dificil. Dar educatia este un factor esential. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de celalalt sunt cel mai bun model pentru increderea in sine ulterioara a copilului.
Acesti parinti au puncte comune: ei isi cresc copiii cu dragoste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comunica bine asteptarile lor. Nu le transmit acestora semnale contradictorii, nu-i ridiculizeaza, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau dovada de incredere, competenta, bunavointa si bunatate. Aceasta este educatia corecta.
Totul se decide, asadar, in copilarie?
Nu tocmai. Studiile psihologice demonstreaza doar ca anumiti copii, crescuti in circumstantele pe care tocmai le-am citat, vor creste si vor deveni poate adulti care sa nu se simta chiar foarte bine in propria piele. Insa exista si situatia contrara: copii crescuti in medii instabile, chiar daca nu au avut parte de cea mai buna educatie, pot deveni oameni mari, cu un sentiment foarte clar al propriei valori. Depinde, asadar, de ceea ce facem noi din noi insine.
miercuri, 30 ianuarie 2013
Nokia – o istorie de la extaz la agonie
Nokia a fost pentru foarte mult timp cel mai important, puternic, dominant, relevant si concludent jucator din domeniul telefoanelor mobile. Fani sau nu, sunt convins ca toti sunteti de acord cu asta. Inca de pe vremea cand telefoanele erau mai degraba “carabile” decat mobile, Nokia dadea tonul si facea istorie.
In randurile de mai jos voi incerca sa atrag atentia asupra unor momente din trecutul Nokia si, mai ales, voi incerca sa subliniez cum compania finlandeza a reinventat roata urmand ca multi ani mai tarziu “sa faca pana”. Personal, desi sunt si am fost intotdeauna un fan al terminalelor Nokia, mai ales cand specialistii lor inventau smartphone-ul, din pacate nu stiu daca urmatoarea data cand imi voi mai lua un Nokia.Oare de ce?
Lasand la o parte valul de pierderi financiare si faptul ca a ajuns sa aiba in 2010 cam 138.000 de angajati, ca in 2012 sa scada la sub 100.000, Nokia este un gigant care a pornit, nu dintr-un garaj, precum gigantii din Silicon Valley, ci de pe marginea unui rau intitulat Nokiavirta, in urma cu mai bine de 100 de ani, in 1895.
O istorie interesanta
La momentul respectiv, domeniul de activitatea al tanarului Fredrik Idestam, creatorul Nokia, era moraritul. Amai durat mult pana ca respectiva moara de celuloza sa se transforme in compania din spatele unora dintrele cele mai populare telefoane create vreodata.
Totusi, mai interesante sunt domeniile de activitate cu care a cochetat Nokia la inceputuri: hartie, biciclete, cauciucuri de masina, computere personale, papuci, cabluri de comunicatii, generatoare electrice, monitoare, televizoare, aluminiu sau condensatoare. Da, va vine sa credeti? Toate au fost domenii de activitate pentru compania ce urma sa poarte numele de Nokia Corporation.
-Lansat in 1982, Mobira Senator era un telefon de masina cu greutate de “doar” 9,8 kilograme.
-Primul telefon portabil, mult mai usor, de 800 grame, dar cu un pret “greu”, de 4.500 euro – Mobira Cityman 900 – a aparut 5 ani mai tarziu, in 1987.
-Desi Nokia exista deja de mult timp, brandul Nokia Mobile Phone a fost trecut pe terminalele companiei abia in 1992 cu Nokia 1011
-Nokia in anii ’90 – compania reusea in acea perioada sa faca valuri fara macar sa lanseze telefoane. In 1994, a introdus faimosul ringtone Nokia odata cu telefonul Nokia 2100. La scurt timp, intreg mapamondul o cunostea si, tot la scurt timp, se chinuia… sa si-o scoata din cap.
-In acelasi an, Nokia a facut istorie, la propriu, deoarece prima convorbire prin satelit a fost realizata folosind un terminal al companiei. In 1997, se lansa jocul Snake pe aproape toate terminalele noi ale companiei. Rezultatul? Oamenii, chiar daca nu aveau prea multe minute de convorbiri, nu mai puteau lasa telefoanele din mana.
N-a fost sa fie…
Cu putin noroc, am fi avut toti ocazia sa folosim computere Nokia. In urma cu 30 de ani, cand IBM inventa IBM PC-ul in SUA, in Finlanda Nokia inventa MikroMikko 1, un computer personal in toata regula. Din pacate, ulterior, compania si-a pierdut increderea in acest domeniu de activitate, urmand ca 27 de ani mai tarziu sa-i mai dea o sansa. Odata cu adoptarea globala a standardului GSM, rata de adoptie extrem de rapida a telefoanelor mobile a obligat Nokia la un nou val de schimbari interne majore. Dupa ce a inceput sa domine nu doar piata din Finlanda, ci si din America de Nord, America de Sud sau Asia, in 1998 Nokia a purtat cu mandrie titlul de cel mai mare producator de terminale mobile. Pentru a intelege amploarea succesului Nokia, ganditi-va ca intre 1996 si 2001 profitul Nokia a crescut de la 6,5 miliarde de euro la 31 miliarde.
Smartphone la momentul 0
Compania a continuat sa inoveze in mod semnificativ linia sa de telefoane atat inainte, cat si dupa anii 2000.
-A creat primele smartphone-uri odata cu introducerea seriei Communicator, in 1996 – Nokia 9000.
-In mai 2007 noiembrie 2004, compania a lansat primul terminal cu ecran sensibil la atingere Nokia 7710.
-In 2007, cand s-a lansat primul iPhone, Nokia anunta un serviciu incredibil pentru acea perioada: fiecare posesor de terminal participant la programul Comes With Music putea descarca gratuit muzica un an de zile de pe serviciul companiei.
Criza “latra”, luxul merge
Daca tot a dat gres cu dominarea segmentului business, Nokia s-a decis ca are totusi puterea sa ia cu asalt un segment de piata la fel de banos. Pentru ca inainte de aparitia firmelor de bijuterii care se ocupa cu decorarea iPhone-urilor cu diamante si aur masiv oamenii cu prea multi bani nu aveau nici o cale de a-i afisa prin telefonul pe care il utilizeaza, Nokia a inventat Vertu. In prezent, Vertu este un producator britanic de telefoane de lux, desi continua sa figureze ca o divizie a companiei finlandeze. Telefoanele Vertu ruleaza Symbian, sunt considerate produse high-end, de aici si preturile exclusiviste, si sunt realizate din materiale pretioase, de cele mai multe ori fiind extrem de rezistente la socuri.
Cel mai scump model realizat vreodata a fost Signature Cobra – 310.000 $, iar cel mai ieftin model este Constellation la 5.600$. Ca materiale folosite in productie, aproape exclusiv se apeleaza la otel inoxidabil, ceramica, fibra de carbon, piele naturala extrem de scumpa – inclusiv de aligator, cristale, safire, aur alb, aur galben, aur rose, platina sau diamante. Fiecare ringtone, pentru a demonstra fidelitatea acustica a difuzoarelor din telefoanele Vertu, este cantat de Orchestra Simfonica din Londra.
Perioada agoniei
Alianta cu Microsoft, anuntata pe data de 11 februarie 2011 sub forma unui parteneriat strategic, a fost definita ca o noua era in istoria Nokia
-Pe partea de proiecte actuale, Nokia anunta din ce in ce mai putine terminale cu Symbian.
-In iunie 2011, Nokia a pierdut titlul de cel mai mare producator global de smartphone-uri in fata Apple.
Ce urmeaza?
Din pacate, Nokia se duce in jos cu o viteza ametitoare. Acesta este un fapt. Daca ar mai fi fost o sansa sa isi revina dupa criza cauzata de lansarea primului iPhone, cu siguranta acea sansa nu este alaturi de Microsoft, dupa cum confirma tot mai multe voci. Chiar daca piata pare saturata de terminale cu Android, faptul ca Galaxy a iesit in fata ar fi putut sa fie valabil si cu un terminal precum Lumia 800 cu Android. Este o situatie trista si nimeni nu a crezut ca se va ajunge aici.
Este un deznodamant trist pentru o companie care nu doar a facut telefoane mobile, ci realmente a inventat ceea ce astazi folosim o mare parte din zi si de care ne folosim pentru un numar incredibil de mare de sarcini. Telefonia a devenit o parte foarte mica din ansamblul complex de functii al smartphone-urilor actuale si, din pacate, finlandezii au realizat prea tarziu acest lucru.
In ceea ce priveste destinul Nokia, mai exista si o varianta optimista, in care compania se ocupa de tablete si alte dispozitive hibride, iar in timpul liber mai lanseaza cate un smartphone cu Windows Phone cu care sa dea lovitura. Din pacate, acest scenariu depinde mai putin de Nokia si mai mult de eforturile Microsoft de a-si perfectiona atat sistemul de operare pentru smartphone-uri, cat si versiunea de Windows 8 pentru tablete.
Multumiri speciale Alexander,Kodik,Mircea si CO.
In randurile de mai jos voi incerca sa atrag atentia asupra unor momente din trecutul Nokia si, mai ales, voi incerca sa subliniez cum compania finlandeza a reinventat roata urmand ca multi ani mai tarziu “sa faca pana”. Personal, desi sunt si am fost intotdeauna un fan al terminalelor Nokia, mai ales cand specialistii lor inventau smartphone-ul, din pacate nu stiu daca urmatoarea data cand imi voi mai lua un Nokia.Oare de ce?
Lasand la o parte valul de pierderi financiare si faptul ca a ajuns sa aiba in 2010 cam 138.000 de angajati, ca in 2012 sa scada la sub 100.000, Nokia este un gigant care a pornit, nu dintr-un garaj, precum gigantii din Silicon Valley, ci de pe marginea unui rau intitulat Nokiavirta, in urma cu mai bine de 100 de ani, in 1895.
O istorie interesanta
La momentul respectiv, domeniul de activitatea al tanarului Fredrik Idestam, creatorul Nokia, era moraritul. Amai durat mult pana ca respectiva moara de celuloza sa se transforme in compania din spatele unora dintrele cele mai populare telefoane create vreodata.
Totusi, mai interesante sunt domeniile de activitate cu care a cochetat Nokia la inceputuri: hartie, biciclete, cauciucuri de masina, computere personale, papuci, cabluri de comunicatii, generatoare electrice, monitoare, televizoare, aluminiu sau condensatoare. Da, va vine sa credeti? Toate au fost domenii de activitate pentru compania ce urma sa poarte numele de Nokia Corporation.
-Lansat in 1982, Mobira Senator era un telefon de masina cu greutate de “doar” 9,8 kilograme.
-Primul telefon portabil, mult mai usor, de 800 grame, dar cu un pret “greu”, de 4.500 euro – Mobira Cityman 900 – a aparut 5 ani mai tarziu, in 1987.
-Desi Nokia exista deja de mult timp, brandul Nokia Mobile Phone a fost trecut pe terminalele companiei abia in 1992 cu Nokia 1011
-Nokia in anii ’90 – compania reusea in acea perioada sa faca valuri fara macar sa lanseze telefoane. In 1994, a introdus faimosul ringtone Nokia odata cu telefonul Nokia 2100. La scurt timp, intreg mapamondul o cunostea si, tot la scurt timp, se chinuia… sa si-o scoata din cap.
-In acelasi an, Nokia a facut istorie, la propriu, deoarece prima convorbire prin satelit a fost realizata folosind un terminal al companiei. In 1997, se lansa jocul Snake pe aproape toate terminalele noi ale companiei. Rezultatul? Oamenii, chiar daca nu aveau prea multe minute de convorbiri, nu mai puteau lasa telefoanele din mana.
N-a fost sa fie…
Cu putin noroc, am fi avut toti ocazia sa folosim computere Nokia. In urma cu 30 de ani, cand IBM inventa IBM PC-ul in SUA, in Finlanda Nokia inventa MikroMikko 1, un computer personal in toata regula. Din pacate, ulterior, compania si-a pierdut increderea in acest domeniu de activitate, urmand ca 27 de ani mai tarziu sa-i mai dea o sansa. Odata cu adoptarea globala a standardului GSM, rata de adoptie extrem de rapida a telefoanelor mobile a obligat Nokia la un nou val de schimbari interne majore. Dupa ce a inceput sa domine nu doar piata din Finlanda, ci si din America de Nord, America de Sud sau Asia, in 1998 Nokia a purtat cu mandrie titlul de cel mai mare producator de terminale mobile. Pentru a intelege amploarea succesului Nokia, ganditi-va ca intre 1996 si 2001 profitul Nokia a crescut de la 6,5 miliarde de euro la 31 miliarde.
Smartphone la momentul 0
Compania a continuat sa inoveze in mod semnificativ linia sa de telefoane atat inainte, cat si dupa anii 2000.
-A creat primele smartphone-uri odata cu introducerea seriei Communicator, in 1996 – Nokia 9000.
-In mai 2007 noiembrie 2004, compania a lansat primul terminal cu ecran sensibil la atingere Nokia 7710.
-In 2007, cand s-a lansat primul iPhone, Nokia anunta un serviciu incredibil pentru acea perioada: fiecare posesor de terminal participant la programul Comes With Music putea descarca gratuit muzica un an de zile de pe serviciul companiei.
Criza “latra”, luxul merge
Daca tot a dat gres cu dominarea segmentului business, Nokia s-a decis ca are totusi puterea sa ia cu asalt un segment de piata la fel de banos. Pentru ca inainte de aparitia firmelor de bijuterii care se ocupa cu decorarea iPhone-urilor cu diamante si aur masiv oamenii cu prea multi bani nu aveau nici o cale de a-i afisa prin telefonul pe care il utilizeaza, Nokia a inventat Vertu. In prezent, Vertu este un producator britanic de telefoane de lux, desi continua sa figureze ca o divizie a companiei finlandeze. Telefoanele Vertu ruleaza Symbian, sunt considerate produse high-end, de aici si preturile exclusiviste, si sunt realizate din materiale pretioase, de cele mai multe ori fiind extrem de rezistente la socuri.
Cel mai scump model realizat vreodata a fost Signature Cobra – 310.000 $, iar cel mai ieftin model este Constellation la 5.600$. Ca materiale folosite in productie, aproape exclusiv se apeleaza la otel inoxidabil, ceramica, fibra de carbon, piele naturala extrem de scumpa – inclusiv de aligator, cristale, safire, aur alb, aur galben, aur rose, platina sau diamante. Fiecare ringtone, pentru a demonstra fidelitatea acustica a difuzoarelor din telefoanele Vertu, este cantat de Orchestra Simfonica din Londra.
Perioada agoniei
Alianta cu Microsoft, anuntata pe data de 11 februarie 2011 sub forma unui parteneriat strategic, a fost definita ca o noua era in istoria Nokia
-Pe partea de proiecte actuale, Nokia anunta din ce in ce mai putine terminale cu Symbian.
-In iunie 2011, Nokia a pierdut titlul de cel mai mare producator global de smartphone-uri in fata Apple.
Ce urmeaza?
Din pacate, Nokia se duce in jos cu o viteza ametitoare. Acesta este un fapt. Daca ar mai fi fost o sansa sa isi revina dupa criza cauzata de lansarea primului iPhone, cu siguranta acea sansa nu este alaturi de Microsoft, dupa cum confirma tot mai multe voci. Chiar daca piata pare saturata de terminale cu Android, faptul ca Galaxy a iesit in fata ar fi putut sa fie valabil si cu un terminal precum Lumia 800 cu Android. Este o situatie trista si nimeni nu a crezut ca se va ajunge aici.
Este un deznodamant trist pentru o companie care nu doar a facut telefoane mobile, ci realmente a inventat ceea ce astazi folosim o mare parte din zi si de care ne folosim pentru un numar incredibil de mare de sarcini. Telefonia a devenit o parte foarte mica din ansamblul complex de functii al smartphone-urilor actuale si, din pacate, finlandezii au realizat prea tarziu acest lucru.
In ceea ce priveste destinul Nokia, mai exista si o varianta optimista, in care compania se ocupa de tablete si alte dispozitive hibride, iar in timpul liber mai lanseaza cate un smartphone cu Windows Phone cu care sa dea lovitura. Din pacate, acest scenariu depinde mai putin de Nokia si mai mult de eforturile Microsoft de a-si perfectiona atat sistemul de operare pentru smartphone-uri, cat si versiunea de Windows 8 pentru tablete.
Multumiri speciale Alexander,Kodik,Mircea si CO.
vineri, 25 ianuarie 2013
Film de weekend 2
Din seria filme de weekend :
Life in a Day(O zi din viata)
Producţia este un lungmetraj generat de utilizatori, filmat într-o singură zi, 24 iulie 2010, care a adus laolaltă comunitatea mondială pentru a imortaliza un moment din vieţile lor. Lumea a răspuns trimiţând 88.000 de clipuri video pe YouTube, ajungând la peste 4.500 de ore de film, puternice şi emoţionante, cu contribuţii provenind din Australia până în Zambia, din inima metropolelor agitate până la cele mai îndepărtate şi izolate colţuri ale lumii.
Documentarul aduce laolaltă cele mai captivante înregistrări de pe YouTube într-un film de 94 de minute şi 37 de secunde cu o formă artistică dată de Kevin Macdonald, producătorul executiv Ridley Scott, producătoarea Liza Marshall şi echipa lor, pentru a oferi o experienţă unică care arată, cu sinceritate amuzantă, ce înseamnă să trăieşti în zilele noastre pe Pământ.
Nota FILM 8.1 pe cinemanagia :D Vizionare Placuta
Life in a Day(O zi din viata)
Producţia este un lungmetraj generat de utilizatori, filmat într-o singură zi, 24 iulie 2010, care a adus laolaltă comunitatea mondială pentru a imortaliza un moment din vieţile lor. Lumea a răspuns trimiţând 88.000 de clipuri video pe YouTube, ajungând la peste 4.500 de ore de film, puternice şi emoţionante, cu contribuţii provenind din Australia până în Zambia, din inima metropolelor agitate până la cele mai îndepărtate şi izolate colţuri ale lumii.
Documentarul aduce laolaltă cele mai captivante înregistrări de pe YouTube într-un film de 94 de minute şi 37 de secunde cu o formă artistică dată de Kevin Macdonald, producătorul executiv Ridley Scott, producătoarea Liza Marshall şi echipa lor, pentru a oferi o experienţă unică care arată, cu sinceritate amuzantă, ce înseamnă să trăieşti în zilele noastre pe Pământ.
Nota FILM 8.1 pe cinemanagia :D Vizionare Placuta
joi, 24 ianuarie 2013
100 DE LUCRURI DESPRE MINE
100 DE LUCRURI DESPRE MINE
1.Sunt tanar
2. Nu-mi plac laudarosii.
3.Am implinit 21 de ani .
4. In liceu invatam mediu.
5. Imi place mancarea.
6. Vreau sa traiesc 10.000 de ani. Hmmm…adica 20.000. Avem o
singură viață, dar dacă știm să o trăim cum trebuie, e destul.
7. As vrea sa uit mai mult de jumatate dintre chestiile care le
cunosc.
8. Imi place curatenia.
9. Mi-ar place sa fiu gras.
10.Mi-ar
place sa fiu chel.
11. imi place sa ma imprietenesc cu cei
care ma urasc – cea mai simpla metoda de a scapa de cei care ma urasc.
12. Adorm instant in orice mijloc de
transport.
13. Imi, place, sa, cred, ca, scriu,
destul, de, corect, din, punctul, de, vedere, al, gramaticii, doar, ca,
niciodata, n-am, inteles, de, ce, si, unde, trebuie, puse, virgula,,,,,,,,,,,,,
14. Imi tin mult telefonul inchis si ma
enervez repede daca se eneveaza cineva pe mine ca am telefonul inchis.
15. Mi-e ciuda pe aia care vorbesc jumate
in romana si jumate in engleza. Asa isi arata ei inteligenta ?
16.Ma joc pe
calculator.
17.Cant prin
casa.
18. N-am nevoie de cura de slabire dar am
tinut odata o “cura de ingrasare”.
19. Imi place astronomia.
20.Literatura.
21.Istoria.
22.Franceza
sa o ascult.
23.Cascaval
24. Imi place programarea.
25. Imi place psihologia.
26. Joc acelasi joc pe calculator FIFA .
27. Dorm cu perna in brate, sau cu ce
apuc.
28. Mi-ar place sa locuiesc intr-un oras
aglomerat si friguros. Undeva in zona polara.Suedia ar fi o destinatie.
29. Nu-mi plac surprizele. Deloc !!!
30. Am cateva zeci de pix-uri.Fabrica
31. Anul trecut am vazut 200 de filme cu
aproximare
32. Vorbesc la telefon cam cu 5 persoane pe
luna. Maxim 4 .. hai 3.
33. Imi schimb poza de fundal de la
desktop de cateva ori pe zi.
34. Cand imi cumpar ciorapi primesc
discount pentru cantitate.
35. La facultate am trecut de la taxa la
buget fara sa vreau.
36. Imi plac pisicile. Si cu sos de
rosii, dar mai ales cu ulei de masline.
37. Toata lumea la un loc nu m-a rasfatat
cat ma rasfat eu
38. Daca ar vrea cineva sa ma supere ar
trebui sa ma bata cu parul.
39. Imi place sa dorm si sa lenevesc dar
constiinta nu ma lasa.
40.Nu pot
dormi la amiaza.
41. Mall-urile sunt locurile unde gasesc
mancare. PUNCT.
42.Nu gatesc
numai in situatii extreme.
43.Comand la
catering.
44. Nu sunt zgarcit deloc.
45. In liceu eram dobitocul care nu vroia
sa fuga de la ore cu clasa.Cred ca doar de
2 ori am fugit .
46. Nu am numar norocos.
47. Nu am zi norocoasa.
48. Nu cred in noroc. Si totusi ma
consider un om norocos.
49.Imi place
sa ma contrazic.
50. Imi plac romanele politiste. Mi-e
rusine de asta.
51.Visez ca
sunt detectiv
52. Ma consider o persoana logica dar
niciodata n-am inteles regula de “3 simpla” sau schemele cu sageti.
53. Imi place sa inot.
54. Sunt Dinamovist pentru ca fratele meu
e stelist Daca era dinamovist eram stelist.
55.Imi plac
Liverpool si Juventus doua dintre cele mai mari rivale :))))))
56.Scriu
frumos zic eu.
57. Sunt foarte curios. Dar nu PREA
curios. Am invatat sa ma doara undeva.
58. Daca visez ca ma cert cu cineva, cand
ma trezesc ii caut nod in papura.
59.Nu pot
trai fara tehnologie
60. Imi plac personale care au gropite
61. Nu pot sa bat un computer la sah dar
pot sa bat la sah o persoana care bate computerul.
62. Nu mi-e mila de cei care-si plang
singuri de mila.
63.As vrea
sa imi fac o piesa sa se numeasca "Stelian fuck-ing Bosinceanu"
64. Nu pot sa inteleg arta fotografica si
cinematografica. Le accept ca arte fiindca asa zic altii.
65. Pentru mine “mancare” inseamna tot ce
este (a fost) viu si nu se poate apara sigur.
66. Am o planta. Oricat de ciudat ar
parea dar am senzatia ca daca mi-as mai cumpara una, prima planta s-ar supara
pe mine si ar muri.
67.Scriu
numai cu pix
68. Stiu sa mulg vaca.Si sa dau cu sapa
desi cam tau tot :)))))))
69. Imi place in sesiune. Nu se fac ore –
deci am mai mult timp liber.
70. Am vre-o 5 prieteni pe internet cu
care nu m-am vazut niciodata. Si nici nu vreau. E mai misto asa.
71. Nu-mi fac niciodata fituici.
72.Copiez
foarte rar si in cazul acela numa daca ma ajuta cineva :D
73.M-am
nascut in 1991
74.Fac parte
din generatia McDonald
75.Imi place
Rihana
75. Fructul meu preferat este porcul.
76. mi plac foarte mult bijuteriile.
77.Am vre-o
10 inele si cam tot atatea panadative
78.Cand eram
mic colectam samburi
79.Sunt
maniac cu transferuri(fotbal).
80. Din pacate am multe cunostinte si
putin prieteni.
81.Consider
ca am bani prieteni adevarati mai putini.
82. Respect banii pentru ca stiu cat de
greu se castiga dar asta nu inseamna ca-i iubesc.
83. Am fost o singura data la spital
84. Vreau o masina cu usa rabatabila ca
sa pot sa ies repede din masina sa-i bat pe aia care nu circula cum trebuie.
85. De multe ori la piata cumpar legume
cu jumatate de pret doar ca sa scape vanzatoarea de gura mea mare.
86.Sunt
creativ.
87.Sunt
paranoic cateodata.
88..Sunt
genu de persoana care cand fac alci ceva eu fac invers.
89.Nume
Bosinceanu Stelian .
90.Cand m-am
nascut m-am numit Marin .
91.Sunt
Balanta.
92.Iubesc
animalele .
93.Nu m-am
inbatat niciodata sa nu mai stiu de mine
94.Am fost
tradat in dragoste
95.Nu am
tradat niciodata pe nimeni nu sunt turnator
96.Imi plac
dulciurile
97.Femeia
ideala ochi albastri,blonda :D
98.Am facut
5 ani de liceu.
99.Am 15 ani
de scoala din 21
100. .Îmi
iubesc părinții enorm pentru că le datorez mult din ceea ce sunt!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)