Nu ştiu dacă e specific nouă, românilor, sau este universal valabil, dar ne place să ne amăgim cu nişte vorbe pe care le considerăm izbăvirea eşecurilor noastre. Ne consolăm spunând că strugurii sunt acri fără să ne gândim că vine toamna, se coc şi atunci va trebui să folosim o scară pentru a ne urca să-i culegem. Nu vrem să ne gândim în ce alt fel putem ajunge la struguri, ne mulţumim cu ideea că sunt acri. Şi atât.
Avem o serie de vorbe, din astea de duh, în spatele cărora ne place să ne ascundem şi să ne folosim de ele de fiecare dată când refuzăm adevărul.
Bani nu aduc fericirea – Cu siguranţă, vorba asta a spus-o pentru prima dată un sărac. Un om care nu şi-a dorit să facă mai mult pentru a-şi depăşi condiţia. Un om care s-a mulţumit cu eşecul, dar a evitat să-l recunoască. Lenea sau, mai elegant spus, “comoditatea” l-a împins spre a trăi o viaţă “fericită” ce “nu ar fi fost posibilă” în prezenţa banilor. Serios?
Toate femeile sunt frumoase – Asta-i cea mai comună şi penibilă scuză pentru femeile urâte sau pentru bărbaţii care s-au însurat cu femei urâte. Hai să ne mulţumim cu faptul că eşti femeie, nu-i bai că zbiară cântarul la tine, nu contează că foarfeca şi peria sunt extratereştrii pentru părul tău, nici o problemă că părul de pe picioare îţi ţine de cald iarna şi îţi face umbră vara. Doar, eşti femeie şi, nu-i aşa, nici o femeie nu-i urâtă.
În tot răul este şi un bine – Faptul că un eşec în orice plan are şi o mică parte pozitivă, este doar o întâmplare. Să recunoaştem că la început ne dorim să reuşim în ceea ce ne propunem, nu vrem să ajungem la acea mică parte pozitivă care mai poate şterge din urmele eşecului. Preferăm succesul cel mare, nu un eşec în care este şi un gram de bine. Să nu ne minţim, un eşec rămâne un eşec!
După o vârstă e mai greu să înveţi lucruri noi – Ţine doar de voinţă şi avem atâtea exemple care dovedesc că se pot învăţa multe chiar şi la o vârstă înaintată. Vorba asta e doar o scuză pentru cei care nu vor să înveţe. Poate că, dacă s-ar trece peste clişeul ăsta, conflictul între generaţii, această bubă a vremurilor în care trăim, nu ar mai fi atât de aprins.
Am jucat bine, dar adversarul şi-a dorit mai mult victoria – Asta-i cu aplicabilitate în sport. E scuza celor care nu acceptă eşecul. Sigur, am intrat în teren doar aşa ca să vedem cât de motivaţi sunt adversarii, nu ne-am dorit deloc victoria. Oricum, am jucat mai bine decât ei. E clar că o înfrângere nu vine în urma unui joc bun!
Ca o parere: Toate acese “maxime” au aparut datorita firii omenesti si de ce nu si datorita societatii, pentru ca traim intr-o societate unde nu multi au dreptul la o a doua sansa ce sa mai vb de a 3 sau a 4 sau a 10, si cumva trebuie sa se resemneze “prostimea” ca doar nu e frumos sa le spui ca sunt lenesi ca sunt comozi ca sunt indiferenti ca sunt idioti ca sunt superficiali, nu mai frumos suna ” nu ai avut sansa” sau “lasa ca e mai bine asa” pentru ca nici iubitii nostri conducatori nu vor sa conduca o populatie care sa se zbata prea mult sau care sa stie prea multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu